Deși avem o experiență de circa două luni și jumătate de confruntare cu un virus neobișnuit, cu o sumedenie de reguli impuse, și, în mare proporție, și asumate, acum, când tocmai am ieșit din starea de urgență, ne confruntăm cu o largă paletă de comportamente a oamenilor față de acest virus sau față de măsurile cu care am conviețuit în acest timp.
Față de situația de doliu sau într-o catastrofă naturală, vis-a-vis de o separare sau descoperirea unei boli, fiecare dintre noi va reacționa diferit. Psihologii reclamă acest fapt prin prisma conceptului de reziliență. Acest concept se referă la adaptarea pozitivă a fiecăruia în contextul trăirii unor factori stresori majori. Termenul provine latinescul resilio / re-salio = săritură înapoi, a se întoarce, a ricoșa, și trebuie înțeles ca o capacitatea personală a omului de a se schimba, de a se adapta, de a depăși sau de a înfrunta adversitățile vieții.
Deși, există discuții contradictorii cu privire la primul specialist care a definit aceast concept, cele mai multe studii consimt că reziliența este o construcție psihică, un proces care are loc grație interacțiunii fiecărui individ cu mediul său de viață. Oricât de mult ne-am dori, viața nu este niciodată perfectă, iar dificultățile sunt inevitabile. Din acest punct de vedere, teoria rezilienței susține că nu natura adversității este cea mai importantă variabilă, ci, modul în care ne ocupăm de aceasta. Reziliența = conștientizarea capacității de a face față situațiilor teribile / viziunea de a salva situația / analiza de a evalua-specula ceea ce se întâmplă / asumarea încrederii că lucrurile vor evolua pozitiv / analiza raportului punctele slabe-defecte versus punctele forte-resurse.
Principalii factorii care determină gradul de reziliență a unei persoane sunt împărțiti în trei mari categorii:
– calități personale: gândire optimistă, flexibilitate cognitivă, adaptabilitatea, stăpânirea de sine, orientarea spre soluții etc.
– mediul social: relația cu familia, suportul, empația, comportamentul prosocial etc.
– factori transpersonali: credința, spiritualitatea, sistemul de valori privind viața, cultura, educația
Toți acești factori ne pot conduce la posibilitatea de a trăi ca protagoniști activi în confruntarea cu dificultățile cu care ne intersectăm prin creșterea gradului de reziliență.
Dincolo de toată această complexă ecuație personală, mi-ar plăcea să mai adaug doar un factor prin care am putea crește, în fapt, și conceptul de reziliență comunitară: responsabilitatea, înțeleasă ca o capacitate de a alege și de a răspunde la diferite situații stresoare și din perspectiva comunității în care trăim și conviețuim.
