În 1943, Abraham Maslow, (un renumit psiholog american) a revoluționat perspectiva analizei umane din acea perioadă printr-o teorie a ierarhizării nevoilor umane. Prin celebra lui piramidă a nevoilor, Maslow sugera că ființele umane sunt motivate de anumite nevoi nesatisfăcute, ṣi că nevoile situate pe treptele inferioare ale piramidei trebuie satisfăcute înainte de a se putea ajunge la cele superioare.
Deși toate nevoile sunt instinctive, ele au fost clasificate pe baza puterii lor (cele bazale sunt comune și puternice în timp ce acelea din vârful piramidei sunt mai slabe și mai specifice unui anume persoane). Primul stadiu include necesitățile fiziologice (cum ar fi cele biologice ca hrana, apa, aerul, igiena, somnul, sexul). Următorul palier e constituit de nevoile de siguranță, și țin preponderent de integritatea fizică. Urmează apoi nevoia de iubire și apartenență – nevoi sociale. La nivelul patru sunt nevoile de stimă (recunoaștere, prestigiu, respectul de sine). Ultimul stadiu ține de permanenta auto-determinare și actualizare etică, morală, spirituală și/sau estetică.
Fără a intra în detaliul fiecărei astfel de nevoi, vreau să subliniez rolul și aportul a ceea ce numim nevoile sociale în contextul dezvoltării noastre. De ce? Pentru că tot mai multe studii subliniază faptul că, atunci când nevoile sociale nu sunt satisfăcute, acest fapt poate duce frecvent la probleme de sănătate mentală și fizică. Pentru că declanșarea sentimentelor de conexiune, intimitate, încredere, prietenie, dragoste, apartenență ne oferă un un sentiment de bunăstare subiectivă, de bine, de ”mai vreau”. Atunci când aceste nevoi nu sunt îndeplinite, ne confruntăm cu suferință și chiar disperare. Conform unui studiu de 80 de ani de la Harvard, calitatea relațiilor noastre sociale este cel mai bun predictor al sănătății și fericirii. ”Nivelul de satisfacție al oamenilor cu relațiile lor de la 50 de ani a fost un predictor mai bun al sănătății fizice decât nivelul colesterolului lor” (https://www.adultdevelopmentstudy.org/ – Harvard Study of Adult Development). Ființele umane au nevoi sociale la fel de importante ca nevoia noastră biologică de hrană! Atunci când nevoile noastre sociale nu sunt satisfăcute și simțul nostru de semnificație personală este amenințat, compensăm prin răspunsuri de tip agresivitate (auto/hetero – a se vedea fenomenul de violență domestică, bazat pe sentimentul de ”neiubire conformă” din partea partenerului) sau abandon și autoizolare (chiar până la riscul de sinucidere).
Și pentru a evidenția mai mult impactul unor astfel de nevoi, vă pot spune că acest tip de trebuințe sunt înnăscute și chiar copiii de șase luni pot emite judecăți despre comportamentul social. Într-un studiu țintit pe acest obiectiv, bebelușii au privit cum un cerc de lemn, desenat cu ochi și față, încerca să se ”cațere” pe o pantă. La un moment dat îi vine în ”ajutor” un triunghi, dotat și el cu ochi și gură. Acesta îl ”sprijină” pe cerc să urce. Apoi apare un pătrat (cu ochi și gură) dar acesta împiedică în mod clar ca acel cerc să avanseze pe pantă. Îl blochează. După această primă etapă, acei bebeluși sunt lăsați să se joace și interacționeze cu acele forme geometrice. Competențe sociale la un copil de șase luni ? Da! Copiii au avut o reținere clară în a se juca cu pătratul opritor, comparativ cu triunghiul ajutător. Iar când a fost introdus și un element neutru în joaca lor, acei copilași au preferat triungiul prietenos față de acest elemente neutru dar totodată elementul neutru în detrimentul pătratului nesuferit. (J. Kinley Hamlin – Social Evaluation by Preverbal Infants / L. Mlodinov – Subliminal).
Potrivit lui Maslow, și tuturor specialiștilor care îi continuă munca, nevoile sociale acoperă tocmai expresia ”să te simți iubit și acceptat”. Interacțiuni familiale. Grupuri sociale. Împărtășiri romantice. Prietenii. Grupuri comunitare. Afilieri religioase… nevoi sociale fără de care nu putem atinge standardul de satisfacție a vieții.
Departe de a fi simplă, se pare că viața noastră interioară are un dublu standard. Doi poli de atracție. Pe de o parte este individualitatea noastră care se cere evidențiată, crescută, determinată și ajustată pentru a fi mai altfel decât alții, de a fi unici. Pe de altă parte, tot ce este în noi are nevoie și de o manifestare cu altceva / altcineva decât noi înșine. Sau, cum definește psihodrama, orice rol are nevoie de cel puțin un contra-rol, tocmai pentru a se oglindi și împărtăși în comuniune. Avem nevoie de un set de emoții cu semnificație personală, dar acest set încercăm să-l identificăm, reproducem, validăm și în mediul nostru uman exact ca o contribuție socială.
