Miroase tot mai intens a cireșe și căpşuni, vișine și chiar a zmeură…vremea rece începe să lase tot mai generos loc zilelor călduroase, iar vara se pare că şi-a intrat în drepturi. VARĂ! O să vrem să gustăm din toate bunătăţile anotimpului, să ne umplem „bateriile” cu cât mai multă lumină şi soare, să călătorim, să ne trăim vacanțele programate de luni bune… Și nu în ultimul rând vrem să uităm de virusul și boala care ne-au modificat atât de radical socialul ultimelor luni de zile.
Și toată bună dispoziția venirii verii se pliază cu optimismul ultimelor statistici ale covid-ului, care trasează o perspectivă mai puțin înspăimântătoare (adevărul este că suntem mai puțin speriați decât acum 2 luni și datorită acomodării noastre cu acest dificil subiect). Teoriile psihologice spun că atunci când un efect (mai ales neplăcut) s-a diminuat, avem tendința să uităm sau să ignorăm și cauza.
Cu toții am trecut, cu siguranță, printr-o perioadă care ne-a suprasolicitat întregul mecanism comportamental și nu vreau să contest euforia pe care o resimțim în momentul acesta când viața noastră cotidiană se redimensionează în criterile normalității anterioare pandemiei. Dar…nu vreau să uităm sau să ignorăm ceea ce am trăit și chiar învățat: standardele sanitare nu sunt încă pe deplin atinse la nivel oficial instituțional, iar marele ajutor al acestui depășit sector l-a constituit responsabilitatea comunitară și individuală.
Personal, cred că acesta este, în fapt, marele „câștig” al întregii perioade: creșterea substanțială a gradului de responsabilitate! Așadar, să ne bucurăm de ceea ce pare a fi o vară (și sperăm un rest de an) cât mai normal, dar fără a uita de suferințele trăite, și mai ales de lecțiile învățate.
Responsabilitatea e un dar de maximă reciprocitate!
