8 februarie 2021… începe semestrul al II-lea școlar în România. Și se redeschid fizic circa 80% din unitățile de învățământ. În mod normal o astfel de știre ar fi fost doar enunțativă, fără un impact deosebit emoțional. Dar, acum, în funcție de statisticile epidemiologice, o mare parte din elevii actuali vor relua activitățile școlare în cadrul formal și tradițional din sălile de clasă, după o lungă perioadă (cu mici întreruperi și vacanțe) de învățământ on-line. Întoarcerea la școala reprezintă una dintre cele mai mari provocări anuale pentru copii și familiile acestora deopotrivă. Dar, acum, provocarea este mai mare și complexă. Pentru că tumultul Covid 19 e departe de a se fi potolit.
Chiar dacă au debutat campaniile de vaccinare (și acestea încă destul de hulite de o mare parte din societate) siguranța medicală a copiilor pune în balanță oportunitatea acestei reveniri. Și da! este deosebit de dificil de a prevedea un raport de tip ”care-pe-care” între sănătate și educație. Privind revenirea copiilor în școli, părerea mea este că orice decizie ar fi fost luată acum, efectele vor fi văzute în timp. Prezentul nu ne permite decât aproximări.
Având în vedere însă această reglementare, haideți să ne focusăm pe tot ce ne stă în putere pentru a o face cât mai funcțională. Pentru că sănatatea fizică și educația copiilor sunt importante, dar nici emoțiile acestora nu trebuie ignorate.
Încep acest demers cu sublinierea faptului că orice copil percepe lumea și realitatea înconjurătoare și prin ochii adulților din preajma sa. Copiii au abilitatea de a simți dincolo de cuvinte, din limbajul, atitudinea sau starea de spirit a adulților. Astfel vor resimți aproape orice tulburare, anxietate, panică, disconfort, repulsie sau rejecție a părinților privind starea actuală a școlarizării sau a situației pandemice. Pe de altă parte copiii vor răspunde la factorii de stres în moduri diferite față de adulți. Vor manifesta dificultăți în comportamentul alimentar, de odihnă sau de petrecere a timpului liber, vor putea fi mai agitați sau retrași, mai neîncrezători în independența lor sau mai pesimiști privind imaginea de sine.
Ca atare, recomand cu mare căldură, ca familiile să fie surse de sprijin emoțional pentru toți acești școlari, în această complicată perioadă:
- discutați cât mai des și sincer cu copiii (în termeni specifici vârstei)
- explicați care sunt problemele și îngrijorările voastre, dar și ce soluții întrevedeți pentru depășirea acestora
- răspundeți cât mai empatic la orice întrebări sau reacții comportamentale ale copiilor
- definiți orice set de reguli actuale ca un demers pregătitor pentru o stare de bine și nu ca niște privațiuni impuse
- încurajați copiii să vorbească despre emoțiile lor, oferindu-le timp, afecțiune și siguranță
- verificați și explicați informațiile provenite copiilor din spațiul public (media, școală, comunitate)
Par niște pași destul de simpli în teorie, dar procesul de implementare al acestora este puțin mai dificil. Și deosebit de important. Pentru că, astfel, putem transmite copiilor faptul că asumarea și respectarea unor reguli contribuie la binele comun al societății dar și la cel individual personal.
Spor la școală!
