Mă întâlnesc destul de des, în cadrul cabinetului meu cu situații în care mi se cere să ofer sfaturi pentru un ”trai mai fericit”. Chiar sunt asigurat că fericirea a fost o constantă în viața acelor persoane, dar ”în ultimul timp, parcă nu mai reușesc să mă bucur de nimic…”. Secretul fericirii?! Răspunsul meu clasic este acesta: ”dacă aș cunoaște acest fapt, cu siguranță aș fi premiat Nobel…”. Lăsând însă gluma la o parte, prin tot ceea ce fac în activitatea mea profesională (și chiar și personală) încerc să mă apropii pe mine și pe cei din jurul meu, cât se poate de mult, de acest deziderat absolut.
În primul rând trebuie specificată o puternică teorie a neurocercetătorilor care subliniază faptul că starea pe care o resimțim este puternic condiționată de structura neuronală constitutită din experiențele noastre de viață. Astfel punctele forte interioare provin din experiențe pozitive. Și invers: stările resimțite ca disconfortante se bazează pe percepția negativă a unor situații anterioare. În plus, antropologii declară că pentru asigurarea supraviețuirii, stră-stră-strămoșii noștri au determinat creierul să evolueze înspre achiziția preponderentă a experiențelor neplăcute, tocmai pentru a le putea face rapid față. Oamenii de știință numesc acest fapt ca o „părtinire a negativității” care transformă rapid experiențele negative în structură neuronală.
Neuropsihologul Rick Hanson conchide din această perspectivă că tendința negativității creează un fel de blocaj, care face mai dificilă obținerea situațiilor de satisfacție. Ajungem să ne simțim mult mai îngrijorați, iritați, singuri, nevalorizați sau mai altfel decât merităm. În plus, ne este mai greu și mai lent să ne ”vindecăm” de experiențele dureroase, să renunțăm la stres, să învățăm noi abilități de relaționare sau să devenim mai încrezători și mai mulțumiți.
Ce e de făcut în acest context?! Cel mai succint demers ar fi să reechilibrăm gândirea cu emoțiile pe care ni le dorim în viața noastră. Și, fără a aspira la premiul Nobel 🙂 , cred că putem încerca acest lucru prin câteva exerciții de atenție:
- printr-o atenție sporită la noi înșine. Să ai grijă de tine nu este un gest egoist. Procesul de a avea grijă de nevoile noastre emoționale, mentale, spirituale și fizice ne va susține pe parcursul de a ne menține sănătoși, odihniți, relaxați, bucuroși…
- prin concentrarea atenției asupra lucrurilor bune din viața noastră, care ar trebui să devină motive de experiențe bune. Când suntem conștienți de un fapt bun, să ne ”permitem” să ne simțim bine. Atât de des în viață ni se întâmplă un lucru bun, și, deși îl știm, nu îl simțim pe deplin. Cât de greu ar fi să ne bucurăm de acel moment și să ne reflectăm în satisfacția acelei bucurii?!
- prin filtrarea atentă a mediului informațional. Suntem bombardați în permanență cu o multitudine de stimuli pe care creierul nu poate permanent să le evalueze pe deplin pentru a le manipula adecvat nouă înșine. În plus, una dintre marile greșeli pe care le facem este de a acționa de parcă ar exista doar două perspective de adevăr, de frumos, de etic sau de moral. Una a mea și alta a altora. Este firesc să nu ne încălcăm valorile și principiile pentru a face pe alții fericiți, dar o dezvoltare sănătoasă implică multiple compromisuri și o atenție dinamică și pe adevărurile celorlalți.
Procesul atenției poate influența perceperea fericirii? Eu ader spre această observație. Și încerc să mă uit mai atent la reușitele mele în defavoarea eșecurilor.
