Acum câteva săptămâni am scris despre dorința unei adolescente de a-și controla emoțiile și, după ce am descris relația om-emoții, am concluzionat că acceptarea poate fi primul pas pentru o strategie de succes în reglarea emoțiilor. Opiniile mele au fost recepționate, însă, de mai multe persoane ca fiind incomplete. Dar, Adrian, care ar putea fi următorii pași în acest deziderat, de a controla anumite exprimări emoționale?!
Și da, recunosc, pe lângă faptul că emoțiile ne fac viața interesantă, unică și vibrantă, tot aceleași emoții, în anumite situații / contexte se pot intensifica până la un punct în care devin dificil de controlat. Iar atunci când sunt scăpate regulat de sub control emoțiile ar putea duce la: dificultăți în relaționarea cu ceilalți sau chiar relații conflictuale, dorința de a utiliza anumite substanțe pentru a gestiona emoțiile, greutate în identificarea și gestionarea unor comportamente. Într-un amplu studiu psihologii Gross, J. J. și Levenson, R. W. declarau că o mare parte din afecțiuniile psihiatrice sunt direct determinate de felul în care sunt gestionate emoțiile. Așadar…cum le controlăm?!
În general, emoțiile nu sunt controlate în mod conștient. Partea creierului care se ocupă de emoții este sistemul limbic (una dintre cele mai vechi și primitive forme ale creierului uman). Acest lucru explică de ce un răspuns emoțional este adesea destul de simplu, dar foarte puternic, el clădindu-și funcționarea în timp pe instinctul de a supraviețui. Tocmai de aceea trebuie să subliniem o schimbare de mentalitate necesară: în actul controlului doar reglementăm emoțiile și nu le supunem represiunii sau extincției.
Tot ca cerință necesară unui bun management al emoțiilor se va înscrie și cunoașterea și înțelegerea acestora: Ce simt acum? (dezamăgit, confuz, furios, bucuros, complexat etc) / Ce s-a întâmplat să mă facă să mă simt așa? (căutăm să identificăm o posibilă explicație cât mai plauzibilă pentru declanșarea acelor emoții) / Ce vreau să fac în legătură cu aceste sentimente și cu factorii lor declanșatori? (să mă descarc, să le evit de acum încolo, să le reproduc și mâine etc). Aceste câteva (modele de) întrebări pot fi ulterior dezvoltate printr-un contact cu o persoană de încredere căreia putem să-i povestim ce trăim. Auzirea unor opinii, altele decât ale noastre, ne va lărgi gradul de conștientizare. Sau putem deschide un jurnal căruia să îi transferăm emoțiile. Cu fiecare recitire ne vom vedea parcursul și evoluția emoțională.
Ulterior am putea încerca să vedem imaginea diferit. Atunci când reîncadrăm o situație personală, o punem în altă perspectivă. Și asta ne va ajuta să privim imaginea de ansamblu în loc să ne blocăm asupra micilor detalii, oricât ar fi ele de dureroase sau de neplăcute.
Toată această strategie nu ne va ajuta în mod direct să ne rezolvăm o anumită problema, dar poate fi un instrument grozav pentru situațiile asupra cărora nu simțim controlul personal în manifestarea emoțională.
În final, mai țin să subliniez un aspect important, din punctul meu de vedere pentru a atinge acel prag în care să simțim că gestionăm adecvat manifestările emoționale: să încercăm să iertăm. E relativ ușor să rămânem blocați în sentimente negative atunci când cineva / ceva ne rănește. Dar, de cele mai multe ori, nu putem schimba sau repara acea suferință și tot ce putem face este să trecem peste și să mergem înainte. Iertând ne începem procesul de control prin creșterea empatiei și compasiunii (față de persoanele din jur sau chiar față de noi înșine) și prin limitarea situațiilor pe care le întrezărim ca imposibil de schimbat sau îndepărtat.
