Ernest Gellner (celebru profesor-cercetător şi filosof al societăţii secolului XX) afirma că „doi oameni aparţin aceleiaşi naţiuni dacă şi numai dacă ei se recunosc ca aparţinând aceleiaşi naţiuni. Pe de altă parte naţiunea va avea rolul de a oferi oamenilor care o crează răspunsuri şi resurse la întrebări de genul: ”cine suntem?”, ”ce ne ține împreună?”, ”ce avem în comun?”, ”de ce suntem împreună?”, ”de cine aparținem?”, ”ce am moștenit și ce o să lăsăm în urma noastră?”.
Astăzi vreau să dedic paginaDicţionarului de fericire1, unui concept care poate fi un posibil izvor al faptului că împreună, astăzi, ne gândim la aceste întrebări.
Identitate = (subst.) 1. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 2. Asemănare, similitudine, potrivire perfectă (dexonline.ro)
Înpsihologie termenul „identitate” este frecvent folosit pentru a descrie caracteristicile, trăsăturile sau specificităţile distinctive care fac un individ unic. Astfel, identitatea personală a cuiva va cuprinde, dar nu se va limita, la un mod de a fi, de a se comporta, de a simţi, gândi, reacţiona a acelei persoane cu asumarea unor variabile externe acesteia precum situaţii, contexte, antecedente sau schimbare. Ulterior, conform postulatului lui Peter Burke, istoric şi profesor britanic, aceasta „identitate” ne răspunde nouă înşine cine suntem, dar şi arată altora acest lucru, oferindu-le posibilitatea de a se ralia sau nu cu noi. Astfel apare ceea ce sociologii numesc identitatea colectivă, în care accentul este pus pe comportamentele de rol sau pe caracteristicile specifice ale unui grup. Exact pe baza acestor abordări propun să ne uităm astăzi, 1 Decembrie, la ideea de Identitate națională.
Identitatea naţională se referă atât la sentimentul de apartenență a unei persoane la statul sau naţiune sa, cât şi la simţămintele şi credinţele împărtășite de un grup de oameni despre națiunea lor. Identitatea națională poate fi privită şi ca o conștientizare, recunoaștere şi asumare a diferenței dintre „eu-noi” și „ei”, pe baza prezenței unor elemente comune, în viața de zi cu zi a oamenilor: simboluri, limbă, istorie, tradiţii, religie, cultură…
Identitatea naţională desemnează ceea ce oamenii unui anumit stat au specific (distinct de alte comunităţi naţionale)şi reflectă calea specifică în care acei oameni îşi organizează viaţa printr-un mod particular de a răspunde la constantele universale ale culturii: habitare, îmbrăcăminte, hrană, religie, joc, artă, comunicare, limbă! Identitatea naţională derivă din participarea oamenilor la aceste specifice şi presupune, totodată, anumite atitudini pozitive faţă de valorile naţionale: ataşament şi mândrie, sentimente de protecţie, apartenenţăşi loialitate faţă de membrii grupului naţional, asumarea şi împărtăşirea aceloraşi tradiţii şi obiceiuri.
Identitatea națională nu este o trăsătură înnăscută și este în esență construită social. Automat este un mecanism extrem de dinamic şi poate tocmai din această caracteristică pare să o facă tot mai puţin vizibilă (cel puţin pentru poporul nostru). În trecut identitatea naţională se baza preponderent pe elemente mai mult legate de etnic: moștenirea biologică, relațiile de sânge, structuri comune în limbă și religie, istoria locală. Fără a fi contestate toate aceste valori, în prezent, identitatea naţională se concentrează pe lege şi legislaţie, libertate, unitate prin consimţământ sau pluralism democratic. În trecut naţiunea crea persoana, astăzi persoana creează naţiunea. Şi automat identitatea naţională, generând o cultură comună distinctă prin care toți cetățenii îmbrățișează comunitatea.
Pe baza acestei dinamici cred că am putea astfel să răspundem mai uşor la întrebarea destul de generică a prezentului: „românii trăiesc sau nu o criză identitară?”. Eu cred că nu! Doar ne modelăm această identitate românească la tot ce ţine de actualul ţării noastre, raportându-ne la atât de multe variabile contextuale prezente: de la marea familie europeană din care facem parte până la provocările crizelor umanitare, sociale, economice care ne ating direct sau indirect. Horia Roman Patapievici subinia că identitatea efectivă a unui popor este realizata de politica pe care o face sau pe care o suporta, dar, în acelaşi timp fiecare dintre noi este responsabil de această identitate! Uitându-ne cu atenţie şi respect la tot ceea ce suntem şi vrem să fim putem da cu adevărat sens şi valoare identităţii noastre de români!
La mulți ani, români! La cât mai buni ani, Românie!
1 pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, construiesc un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat… Dicționarul de fericire!
