De ce facem lucrurile pe care le facem? De ce am plecat azi dimineață la lucru, deși încă eram un pic obosiți? De ce am luat micul dejun sau doar am băut o cafea? De ce avem atâtea de făcut și totuși uneori nu reușim să facem mai nimic? De ce am scris acest articol și mai ales, de ce îl citești tu? Răspunsul unitar al acestor întrebări este motivația. Dar pe lângă faptul că vedem că nu ne motivează aceleași valori ca și pe colegii noștri de birou, sesizăm că și noi suntem atât de dinamici în propriile mecanisme de motivare. Gradul de motivație oscilieză și este atât de inegal uneori…
Astăzi, pagina Dicţionarului de fericire1 schițează unul dintre conceptele fundamentale din spatele întregului proces motivațional.
Autodeterminare = (subst.) 1. Dreptul unui popor de a lua singur decizii în problemele politice, economice, administrative, culturale, naționale, fără imixtiuni din afara sa. 2. Ansamblu de acte normative care pun în aplicare principiul autodeterminării. (dexonline.ro)
Principiul autodeterminării, alături de alte principii, este proclamat în Carta Organizației Națiunilor Unite, și urmărește sprijinirea și dezvoltarea relațiilor de prietenie între națiuni, pe baza dreptului popoarelor și al națiunilor de a-și determina singure cursul propriilor dezvoltări politice, economice, culturale și sociale, fără intervenții directe sau indirecte din exterior. Principiul autodeterminării constituie o normă generală care produce efecte juridice pentru întreaga comunitate de state. După cum ușor se poate vedea, conceptul de autodeterminare este utilizat în special în domeniul administrativ, legal și politic, și face referire la capacitatea cetățenilor unui teritoriu legal constituit ca stat de a lua decizii cu privire la viitorul lor.
În domeniul psihologiei și/sau psihoterapiei, autodeterminarea (personală) se referă la capacitatea unei persoane de a decide și a hotărî pentru sine ceea ce îl privește. Acest fapt se bazează pe caracteristica marii majorități în care fiecare dintre noi are puterea de a lua decizii și de a-și structura scopul/parcursul vieții sale în funcție de voința sa. În acest sens, autodeterminarea nu implică doar drepturile și libertățile de sine, ci și responsabilitatea pentru deciziile luate ca scop al creșterii și dezvoltării personale.
Pe baza acestui concept, al autodeterminării, se structurează mecanismele motivaționale, care determină oamenii să învețe, să își asume, să schimbe, să caute, să identifice un scop, un rol, un status, un obiectiv de viață.
Celebrii psihologi americani, Richard Ryan si Edward Deci au structurat, în anii ’70, o teorie a autodeterminarii, care este și în prezent adnotată și completată cu numeroase studii și cercetări. Principala întrebare care a inspirat cercetarea în acest sens este ”de ce oamenii acționează sau nu în anumite moduri”, iar cei doi cercetători au identificat trei obiective majore care influențează întreg spectrul motivațional. Astfel, pentru ca o persoană să devină responsabilă, hotărâtă și pe deplin funcțională, are nevoie să își acopere trei nevoi psihologice de bază: autonomia, competența, relația.
Cercetătorii susțin că facem ceea ce facem deoarece suntem motivați de combinația acestor trei nevoi de bază, care ne ghidează comportamentul. Nevoia de autonomie se referă la dorința de a avea libertatea de a face propriile alegeri și să nu fim forțați să facem ceva ce nu ne dorim. Ne motivăm mai eficient când simțim că facem ce vrem și nu sub un anume control. Cerința de competență se poate explica prin faptul că nu agreăm să fim confruntați cu sarcini pe care nu le înțelegem. În plus, ne dorim să simțim că avem abilitățile necesare pentru a putea duce la bun sfârșit activitatea dorită. Sentimenul de a fi eficienți ne crește considerabil motivația viitoare. Al treilea nivel reprezentat de conexiune indică nevoia de apartenență: apreciem când e nevoie de noi și ne demotivăm când ne simțim inutili. Ne motivează să fim observați, validați, lăudați, adică în contact și relație cu alții.
Astfel, poate, suntem mai aproape de a explica anumite situații cum ar fi: un copil este total demotivat de o anumită materie școlară. S-ar putea ca nivelul de predare să fie prea ridicat pentru el, și astfel, acel copil nu înțelege și se simte deconectat de materie. Nevoia lui de competență rămâne total nesatisfăcută, autonomia îi este subminată, toate acestea determinându-l să piardă controlul asupra situației și să creadă/simtă că acea materie chiar nu are rost. Sau de ce unii copii învață doar pe baza unor motivații externe: pentru că acelor copii le lipsește autonomia în procesul de învățare, nevoia de recompense motivându-le propriile alegeri. În același timp teoria autodeterminării poate face diferența între motivațiile aceluiași tipar comportamental. Astfel, dacă cineva renunță la fumat, pentru că altfel nu poate face o anumită operație, sau din cauze material-financiare, nu prezintă aceeași consistență motivațională, ca o altă persoană care renunță la fumat pentru că el, personal, crede că este un obiectiv important de îndeplinit pentru persoana și sinele lui. Astfel, primei persoane se pare că îi lipsește autonomia (face acest gest pentru că ”ceva” îl obligă), competența (e confruntat cu o opțiune pe care nu o controlează) sau relația (utilitatea acestui comportament nu e asumată pentru sine). A doua persoană din exemplul anterior se pare că renunță la fumat pentru că își prețuiește sănătatea, iar acest fel de a fi este în concordanță cu celelalte obiective ale ei în viață (de exemplu, menținerea unei rutine regulate de exerciții fizice, conviețuirea cu bucurie alături de familia sa), demomnstrând autonomie, competență și relație. Adică e mult mai bine autodeterminat!
Complexul sistem psihic uman ne structurează acest nivel de autodeterminare la diferite grade de excelență, putând fi la un moment dat perfect motivați ( autonomi, competenți și conectați față de un anumit obiectiv), pentru ca pentru un alt scop să fim demotivați complet. Astfel, în momentul în care resimțim demotivare, soluția posibilă ar putea fi creșterea autodeterminării, prin oricare dintre componentele sale. Richard Ryan si Edward Deci au observat că atunci când nevoile lor psihologice sunt îndeplinite, oamenii tind să tind să învețe mai profund, să fie mai creativi, să performeze mai bine la sarcini care necesită angajamente de înaltă calitate și să dezvolte relații autentice cu cei din jur.
Facem atât de multe lucruri în fiecare zi, și toate acestea cer un anumit nivel motivație. Prin conștientizarea și aprofundarea punctelor forte ale autodeterminării, putem fi mai bine pregătiți să dezvoltăm comportamente eficiente pentru sănătate, bunăstare și fericire.
1 pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, construiesc un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat… Dicționarul de fericire!
