Am discutat aici, de curând, despre procesul decizional și despre autodeterminare ca spectru motivațional esențial în determinarea oamenilor de a învăța, asuma, căuta, schimba, realiza, îndeplini, identifica un scop, un rol, un status, un obiectiv. Pe baza acestor subiecte am primit câteva întrebări de la cititori (Mulțumesc!) privind importanța stărilor emoționale în problematica decizională. Și pentru că a explica complexa relație dintre motivație și emoție ar necesita mult mai mult decât o pagină a Dicţionarului de fericire, astăzi o să propun să ne uităm la termenul care fundamentează relația emoție-motivație.
(a) regla = (verb.) 1. a reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 2. a potrivi / a dirija cu scopul de a face o regulă de bună funcționare. (dexonline.ro)
Nu-i așa că se observă ușor asemănarea lingvistică dintre cuvintele emoție și motivație? Tulpina latină, -mot, înseamnă „mișcare” și, așa putem să înțelegem mai bine relația dintre dinamicele concepte de emoție și motivație. Mulți psihologi consideră că, în afară de tulpina lexicală comună, legătura dintre motivație și emoție a apărut din două motive: în primul rând, trăirea emoției și nevoile motivației activează sau determină comportamentul uman. În al doilea rând, ambele concepte sunt legate de o anumită energie și intensitate dinamică. Astfel, în timp ce cogniția pare a fi învelită în „răceală” și calm, emoția și motivația sunt adesea asociate cu presiunea și acțiunea.
În multe cazuri, o emoție este ceva care ne motivează. De exemplu, dacă suntem fericiți, suntem energizați să facem ceva care credem că ne va ajuta să menținem acel sentiment de plăcere. Dacă suntem supărați, putem fi motivați să acționăm (chiar și agresiv) împotriva persoanei / mediului / contextului care ne-a determinat acea stare. Dar se întâmplă destul de des și situația în care am fost triști pentru ceva, și tocmai acest lucru ne-a făcut să încercăm mai mult în a ne atinge anumite obiective. Acele emoții negative au putut chiar să ne ajute să ne ignorăm anumite suferințe, să ne motivăm mai acerb în a ne căuta o soluție optimă pentru o nevoie internă. De asemenea am trăit și situații în care am fost încântați, fericiți, entuziaști să realizăm ceva, dar ne-a lipsit dorința de a începe?
Echipa de psihologi Thayer, Newman și McClain au dezvoltat ample studii privind auto-reglarea dintre emoții și motivații, explicând că emoția este legată de motivație în așa fel încât ființele umane tind să execute lucruri care speră că vor duce la fericire, satisfacție și orice altă emoție pozitivă. Acestea fiind spuse, emoțiile ar putea fi privite ca o recompensă sau o pedeapsă pentru un anumit comportament motivat. Totuși, analizând relațiile dintre schimbarea unei dispoziții proaste, creșterea energiei și reducerea tensiunii, echipa de cercetare psihologică remarcă faptul că nu există o relație directă emoții pozitive = motivație pozitivă (puternică) sau invers. De fapt, ambele constructe psihologice: emoțiile și motivațiile se bazează pe relația dintre individ și mediul său. Intern sau extern. Astfel ajungem la conceptul de reglaj și de reglare.
O emoție reprezintă o stare mentală și fiziologică de energie care ne captează atenția și ne ghidează un comportament. Emoțiile au în mod normal un rol adaptativ și de dezvoltare: avem grijă de copiii noștri din cauza dragostei pe care o resimțim pentru ei, evităm să mergem pe bicicletă cu ochii închiși pentru că ne temem de un accident, simțim un val de pierdere când ne depărtăm de oamenii dragi sau adoptăm o poziție de regret față de cineva față de care știm că am greșit. Dar emoțiile pot fi, de asemenea, distructive (pentru noi sau cei din jurul nostru). Atunci când trăim furie, frică, rușine, vinovăție, invidie sau frustrare ne setăm să ne atacăm pe noi înșine sau pe alții. Când emoțiile sunt prea intense, ele ne pot cauza probleme.
Unii oameni sunt obișnuiți și lejeri în a-și regla emoțiile, fiind conștienți atât de experiențele lor interne (incluzând aici și perspectivele proceselor lor decizionale sau motivaționale) cât și de sentimentele trăite. Pot exista o serie de motive pentru care cineva își pierde controlul asupra emoțiilor: predispoziții genetice, lipsa unor modele comportamentale în acest sens, existența unor situații negative cu spectru traumatic sau anumite schimbări fiziologice cum ar fi scăderea bruscă a concentrației zahărului din sânge. Cu toate acestea, există anumite metode prin care putem să ne creștem capacitatea de reglare și control al emoților.
Principalele strategii care ne pot ajuta să ne reglăm emoțiile se referă la:
1. conștientizarea emoțiilor – Crescând gradul de conștiență al acestor emoții le putem controla mai eficient. Oare în ce părți ale corpului iradiază aceste emoții? În stomac, inimă sau în cap? Simptomele fizice pot oferi indicii despre intensitatea reglajului emoțional. Ulterior, exercițiul de a numi emoția ne poate ajuta să obținem controlul asupra a ceea ce se întâmplă. Mulți dintre noi simțim mai multe emoții la un moment dat, așa că a le identifica concret pe fiecare ne ajută: oare ce emoție e predominantă? sau e mai de durată? sau pe care o resimt și alte persoane? este mânie, tristețe, dezamăgire sau resentimente, frică? Capacitatea de a denumi emoțiile ne va ajuta să ne apropiem cu un pas de reglarea emoțională dorită.
2. identificarea și reducerea factorilor declanșatori – Nu o să putem evita toate emoțiile negative, dar putem să căutăm modele sau factorii care sunt prezenți atunci când simțim aceste emoții; când identificăm acești factori declanșatori, putem să le gestionăm mai ușor.
3. abordarea ”altfel” a emoțiilor neplăcute – Emoțiile se întâmplă rapid și ne antrenează în anumite comportamente la fel de rapid.O principală abilitate în reglarea emoțiilor dificile, este să ne oferim o pauză. Să lărgim tempoul dintre declanșare emoțională și răspuns comportamental. În plus, acordând atenție la ceea ce este în interiorul nostru, ne ajută să evităm angajarea în tipare de gânduri sau comportamente negative atunci când ne aflăm în mijlocul unei dureri emoționale.
Emoțiile fac parte din viața noastră de zi cu zi, și a pretinde că nu există nu le va face să dispară. În loc să încercăm să le evităm, ar trebui să încercăm să dezvoltăm inteligența emoțională și abilitățile de reglare. Gestionarea propriilor emoții poate fi dificilă și necesită de un grad ridicat de conștientizare de sine. Care poate începe și prin asumarea acestor informații despre ceea ce simțim și trăim.