Am analizat săptămâna trecută conceptul de suspans și nevoia creierului de a finaliza o activitate începută, acordând o atenție deosebită evenimentelor incerte (incertitudine între perspectiva unui eveniment nedorit, cu un acut sentiment de nemulțumire, și speranța, ca sentiment de plăcere, cu privire la perspectiva unui final dezirabil). În urma unor întrebări suplimentare legate de acest subiect (mulțumesc pentru feed-back-uri) pagina Dicţionarului de fericire va detalia câteva aspecte legate de o acțiune des căutată (și recomandată) în activitatea umană. Iar pentru un adevărat suspans, vă anunț că la finalul acestei pagini va fi o mică știre surpriză…

Dar, să revenim la pagina de astăzi:

A organiza (verb) = 1. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale 2. A-și coordona acțiunile orientându-le după un plan. (dexonline.ro)

Creierul caută în mod natural un mod de a încheia lucrurile, o finalitate, o continuare! În caz contrar, o parte a creierului se încăpățânează parcă de activitatea deschisă până când o completează. Putem ușor testa acest lucru: nu-i așa că la un moment dat un gând nu ne dădea nicicum pace? Și parcă ne-a venit în minte zi de zi, timp de o săptămână, o lună sau chiar mai mult. Clar că în această situație ne-am confruntat cu un exemplu al efectului Zeigarnik, care stabilește că o sarcină incompletă sau neterminată creează o tensiune psihică care acționează ca un îndemn la finalizarea sau terminarea sarcinii.

Ce consecințe poate avea acest mecanism al minții noastre în desfășurarea activităților noastre zilnice? Din experiența mea profesională pot evidenția două astfel de urmări majore:

1. ne ajută să evităm amânarea. Pe baza observațiilor psiholoagei lituaniene Bluma Zeigarnik, creierul nostru rămâne alert și atent la activitățile care nu s-au încheiat. Tocmai de aceea putem profita de această tendință care să ne ajute să depășim marele obstacol al amânării. Unul dintre cei mai importanți pași în limitarea amânării unei activități, este să începem concret acea activitate! În felul acesta, efectul Zeigarnik va fi de partea noastră, determinându-ne să rămânem activi și atenți la sarcina începută, pe care o să vrem mai acut să o finalizăm.

2. ne poate perturba concentrarea. Sunt momente în care, deși suntem prinși într-o activitate importantă, de exemplu redactarea unui raport, repararea calculatorului sau a mașinii, brusc ne amintim că trebuia să ne validăm rezervarea concediului sau să trimitem un email sau să verificăm, dacă am oprit alimentarea cu apă la furtunul din grădină. Din acel moment, concentrarea la activitatea inițială este grav perturbată de celelalte activități programate, dar nefinalizate. Creierul va continua să reproducă la nesfârşit acel gând care nu a fost încheiat, iar intruziunea acestui gând în mijlocul concentrării creează distragere, stres și scăderea eficacității.

Soluția pentru a putea continua dincolo de acest stres suplimentar este dată de o minimă acțiune de organizare. Există un proverb care spune că “niciodata nu vei avea suficient timp sa faci toate lucrurile pe care le ai de facut, însă întotdeauna este timp pentru lucrurile cu adevarat importante”. Tot ce putem face este să ne stabilim prioritățile în așa fel încât să acordăm mai mult timp activităților mai importante. O organizare eficientă se va canaliza pe un cât mai pertinent și personal echilibru între stabilirea și urmărirea sarcinilor / oboiectivelor personale și deschiderea la adaptare continuă pentru a putea urmări nevoile personale în structura contextului care nu poate fi de fiecare dată predicționat.

Stabilirea și urmărirea sarcinilor propuse ne ajută să ne eliberăm mintea și să ne concentrăm asupra angajamentelor și priorităților. Iar în momentul în care suntem expuși la anumite perturbări de genul ”activitate nefinalizată”, putem să le notăm ca sarcini viitoare și să ne eliberăm de presiunea Zeigarnik. Deschiderea și asumarea adaptării se referă la faptul că există zile în care pur și simplu nu ne putem ține de planurile făcute, pentru că apar probleme neprevăzute. Într-o asemenea situație, e important să nu ne panicăm și să avem puterea de a ne modifica programul în funcție de noile priorități.

Din acest punct de vedere, psihologul american John Atkinson a remarcat că suspansul este recepționat diferit de oameni (și implict efectele lui în a-i determina să acționeze) în funcție de motivația și organizarea lor. Astfel statutul incomplet al unei sarcini va fi mai motivantă spre acțiune pentru o persoană motivată și organizată decât pentru o persoană care nu e interesată de stadiul de finalizare (de suspansul) unei sarcini de producție.

Odată ce vom putea corela și organiza obiective personale, dar și impredictibilitatea contextului din jurul nostru sau impulsurile nervoase ale sistemului nostru psihic, vom putea evita suprasolicitarea, dezamăgirea și vom fi mai aproape de parcursul optim al dezvoltării noastre.

La începutul acestor rânduri v-am promis o mică surpriză: proiectul Dicționarului de fericire împlinește doi ani de zile, în care, în fiecare zi de luni, a propus un termen de analizat și înțeles din perspectiva a ceea ce poate oferi pentru fericirea noastră. Și, pentru a nu cădea într-o rutină demotivantă, pe baza sugestiilor și ideilor primite de la voi, cititorii mei (VĂ FOARTE MULȚUMESC!) vă anunț că după sărbatorile Pascale se va încerca oferirea unui alt format editorial bazat pe dialog direct cu cititorii.

Vă mulțumesc și vreau să vă mulțumesc! Cu drag!