Reperul de psiho…

Sub auspiciile emoționale ale amplelor manifestări ale Festivalului Internațional de Teatru FITS Sibiu am primit de la un adolescent o întrebare tare profundă ”Oare care au fost primii oameni care au jucat teatru și pentru ce au făcut acest lucru?”

Teatrul își regăsește rădăcinile în zona de antichitate. Cuvântul „teatru” provine atât din limba greacă (“theatron”), cât şi din cea latină (“theatrum”), rădăcina comună fiind termenul “theao” – “a vedea”, “a asista”. Cuvântul desemna un loc de unde puteai să asişti la ceva, să vezi, să observi și avea inspirația din manifestările în care unii oamenii dansau în jurul altarului lui Dionisos în timp ce alții se uitau la ei. Prima „scenă” era un simplu cerc pe iarbă, aflat de regulă la poalele unui deal sau a unei coline, astfel ca spectatorii, aflaţi pe deal, să poată vedea „spectacolul”.

Cum arătau primele „piese” de teatru în acele vremuri? Se pare că acele manifestări închinate zeului Dionisos (zeul recoltelor, ogoarelor dar și al viilor și vinului!) presupuneau cântăreţi individuali (unii purtând măşti de ţap – „tragos”, de aici provenind și termenul „tragedie”) sau coruri (conduse de „corifei”) care cântau imnuri, despre viața zeului incitând la dans și voioșie. Ulterior au apărut și texte vorbite, schimburi de replici sau momente în care un cor cânta o poveste, în timp ce unii actorii mimau anumte roluri.

De ce au apărut aceste manifestări primare ale artei teatrale? Din aceleași motive pentru care teatrul coexistă și astăzi și animă atât de mulți oameni și în prezent, pentru că prin teatru:

– ne putem exterioriza, amplifica sau exersa anumite sentimente (efectul de catharsis)

– avem posibilitatea de a crea, enunța, împărtăși anumite oglinzi sociale despre noi înșine, alții, societate etc, prin care putem înțelege mai bine rolul lor

– creem modalități noi de educare și transmitere de cultură

– cunoaștem și socializăm cu alte persoane

– ne destindem

– ne dezvoltăm personalitățile…