Reperul de psiho…

Au trecut evaluările naționale și examenele de bacalaureat, iar sesiunile studențești anuale sau cele de licență / masterat se finalizează zilele acestea. Tocmai de aceea, astăzi, vreau să răspund la o întrebare nerostită, dar atât de insidios resimțită de unii dintre oamenii dragi mie: ”oare există viață după eșec?”. (Victor, Mina, Adela, Bea, Andrei, Raul, mă simt onorat să încerc să vă clarific această dilemă!)

S-a întâmplat (și o să se mai intâmple!) ca oricât de mult am muncit, am vrut, ne-am sacrificat, am performat, tot acel efort să se fi transformat, la un moment dat, într-un eșec. Poate am ratat o relație, poate nu am performat prea bine la câteva examene, poate am picat a n-oară carnetul de șofer, poate tocmai am fost concediați sau am dus în faliment propria companie, poate am stricat o prietenie de 10 ani sau poate am suferit un accident auto pentru că vorbeam la telefon…

Un lucru pe care îl învățăm cu toții de la o vârstă fragedă este cât de amar și dăunător este eșecul, care indiferent de toate instanțele pozitive pe care le-am implicat, are puterea de a ne schimba viața. Un eșec are tendința de a ne deforma puternic stima de sine și ne imprimă senzația că nu suntem buni de nimic. Să vezi dincolo de efectele eșecului sau să depășești un astfel de moment, e dificil…

Pe de altă parte o mulțime de antreprenori de mega-succes (aș aminti aici doar de Elon Musk sau Jeff Bezos) au un discurs atât de liniștitor despre eșecuri: „dacă nu eșuezi, nu te dezvolți, nu inovezi, nu te adaptezi”. E oare doar o acțiune de marketing sau PR această abordare?! Personal, cred cu tărie că acest concept de ”eșec” este supraevaluat ca și consecințe negative. Mai ales pe termen mediu și lung. Pentru că din această perspectivă eșecul este o cheie a dezvoltării personale prin energia pe care ne-o oferă în a învăța (tocmai din acel eșec) sau de a ne adapta. Și vreau să subliniez încă un citat celebru: „succesul nu înseamnă absența eșecurilor; este abilitatea de a trece de la un eșec la altul fără a pierde entuziasmul” (Abraham Lincoln).

Așa că DA! Există viață după eșec și chiar viață de succes! Tot ce trebuie să facem este să asimilăm durerea eșecului, fără a o generaliza sau interioriza la tot Eul nostru sau la tot parcursul nostru existențial, să redefinim planul de viitor în care ne înscriem pe baza învățăturilor obținute, să cerem ajutorul fără a ne pierde încrederea în noi înșine și să ne înconjurăm de oameni motivanți și susținători.

(potrivit înregistrărilor, după ce a inventat becul, Thomas Edison a spus: „Nu am eșuat de 1.000 de ori. Becul a fost o invenție care a necesitat 1.000 de pași”)