Reperul de psiho…

Vacanță! Atât de bine-meritată și așteptată de foarte mulți elevi. Și totuși la o lună de la debutul vacanței, Sorin mă întreabă ”ce să fac să nu mă mai plictisesc?”.

Înainte de a oferi un posibil răspuns de ajutor lui Sorin, să definim întâi ce este plictiseala: o anumită stare mentală și afectivă negativă, în decursul căreia o persoană se simte lipsită de dorința de a face ceva. În plus, acea persoană va percepe ca dificilă trecerea timpului, dorind o anumită activare.

Există o sumedenie de teorii care încearcă să explice de ce sau cum apare acest sentiment de plictiseală, iar cele mai cunoscute se referă la:

– activitățile pe care le-am putea desfășura nu sunt îndeajuns de interesante și motivante pentru noi, astfel încât ne blocăm în a alege una…și, ne plictisim

– existența unor prea multe opțiuni de activități, poate (paradoxal!) să inhibe capacitatea de a alege și apare starea de plicitseală

– obligativitatea de a desfășura o anumită activitate, sau de a fi într-un anumit mediu, sau într-un anumit context social, fără a putea să evităm acest lucru, ne determină o stare de disconfort și saturație, care poate denatura în plictiseală

– repetarea unei anumite activități sau frica de a nu reuși noi activități pot de asemenea să inducă plictiseala

Plictiseala poate fi un răspuns normal la unele situații. Însă, de cele mai multe ori ne disconfortează. Soluțiile de depășire a plictiselii sunt destul de simple: abordarea unor preocupări noi (sau a unor medii sociale noi), diversificarea activităților din ritualul cotidian, creșterea contactelor și interacțiunilor sociale sau asumarea unor noi schimbări în propriul comportament. Un proverb asiatic spune că atunci când ești plictisit, ești plictisit un pic de tine însuți. Altfel spus cel mai ușor putem combate plictiseala cu o mică schimbare a noastră.