Reperul de psiho…
Reperul de astăzi e oarecum mai personal: Ioana și Vlad au vrut să afle de ce îmi plac atât de mult distopiile, așa că o să generalizez întrebarea ”oare care sunt motivele pentru care unii oameni iubesc romanele distopice?”
În primul rând ce sunt romanele, lumile, personajele sau situațiile distopice? Conceptul de distopie (distopic) se referă la un potențial viitor, prezentat, de regulă, printr-o operă literară, un viitor care este nefuncțional sau indezirabil. Distopia este opusul utopiei, care este o reprezentare a societății ideale și perfect echilibrată. Distopiile se creează pe baza unor caracteristici socio-politice sau cultural-umane și includ, în general, sărăcie sau condiții mizere de viață, opresiunea guvernamentală sau corporativă, ritualuri sau cutume comportamentale discriminatorii, inechitate socială sau conspirații absurde, teroare, durere etc. Altfel spus, o lume absolut aberantă și îngrozitoare pentru omul obișnuit al zilelor noastre.
Ferma animalelor, 1984, Fahrenheit 451, Minunata lume nouă, Povestea Slujitoarei, Eseu despre orbire, Divergent, Împăratul muștelor sau Jocurile foamei sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute opere distopice. Aceste romane sunt foarte adesea o reflectare subtilă a ceea ce se întâmplă în societatea actuală (guvern corupt, corporații monopolizante, discriminare socială) și acest lucru ar putea fi un prim element care atrage cititorii acestui gen literar. Lumea distopică se bazează oarecum pe experiența cititorilor, care pot identifica și recunoaște anumite caracteristici indezirabile. Ca atare, lectura se transformă într-o experiență personalizată. Un alt motiv pentru care acest tip de lectură atrage este faptul că cititorii sunt atrași de modul în care unele personaje reacționează cu curaj, cu credință, cu îndârjire tocmai pentru a restabili echilibrul sau speranța. Cititorii s-ar putea să guste din plin acel fior de speranță împotriva tuturor probabilităților.
Criticii literari spun că cititorii iubesc distopiile și pentru că explorează emoții, comportamente, structuri psihice sau relații sociale declanșate de situații extreme, care, încurajează conștientizarea anumitor deficite personale sau comunitare și modul în care acestea ar putea fi stopate. Uneori, prin astfel de lecturi, sperăm că societatea noastră actuală poate fi zguduită suficient pentru a evita distopia imaginată de un autor vizionar.
“Ca toate celelalte, libertatea este relativă.” (Margaret Atwood – Povestea Slujitoarei)
