Reperul de psiho
”Ce este cu adevărat IQ-ul și cât de important este pentru dezvoltare?” (dilemă pusă în cuvinte de David – 12 ani, în urma vizionării unor filmulețe de pe net în care se ”întreceau” mai multe persoane pentru a dovedi că au cel mai mare IQ; mersi de întrebare!)
QI sau IQ reprezintă acronimul conceptului ”intelligence quotient” (coeficient de inteligență) și reprezintă în fapt un scor derivat din unul sau mai multe teste standardizate prin care se încearcă măsurarea inteligenței.
De-a lungul timpului, înainte ca testele de IQ să fie concepute, au existat numeroase moduri de clasificare și ierarhizare a oamenilor din punctul de vedere a capacităților lor de inteligență pe baza observării comportamentelor lor de zi cu zi sau analizându-se anumite structuri specifice: creativitate, viteză de calcul, memorie etc. Apropo: conceptul de inteligență este încă atât de dificil de definit și standardizat, deși a preocupat cercetătorii din cele mai vechi timpuri. O definiție oarecum generală a inteligenței ar putea fi un set de aptitudini generale ale unui individ de a-și adapta conștient gândirea, experiențele și bagajul informațional deținut la noi cerințe și condiții ale vieții. Așadar, un om poate fi considerat inteligent atunci cand este capabil să își structureze rapid comportamentul în funcție de mediu și context, găsind soluții eficiente la situațiile cu care se confruntă, pe baza tuturor noțiunilor pe care le deține.
Astfel, putem spune că în largul concept de inteligență putem regăsi abilități cognitive de a învăța, de a înțelege și utiliza logica și rațiunea, capacități de a identifica tipare, de a clasifica, de a planifica, de a inova, de a rezolva probleme, de a lua decizii, de a reține și procesa informații, de a comunica sau folosi variate limbaje etc. Exact din cauza acestei complexe liste de atribute specifice conceptului de inteligență, actualmente există o sumedenie de teste care încearcă să măsoare anumite aspecte din aceste caracteristici sub numele de teste de inteligență, care determină QI-ul. Și tot din această cauză foarte multe teste de stabilire a QI-ului sunt considerate insuficiente sau invalide, nereușind să acopere bogatul spectru al inteligenței: măsoară o serie limitată de abilități cognitive.
Cu toate că marea majoritate a specialiștilor nu mai pun semnul egal între QI și inteligență, putem spune că acest coeficient poate să previzioneze anumite caracteristici de dezvoltare și reușită a oamenilor. Pentru creșterea QI-ului (indiferent prin ce test este identificat) recomand: activități de învățare continuă, lectură frecventă, socializare, ascultare de muzică și multă joacă: de la scrabble, sudoku, rebusuri și integrame, până la variate forme de jocuri de strategie, gândire, analiză, memorie sau viteză de reacție. Ok, David?
