De curând s-a încheiat anul școlar. La fel de atipic cum și-a consumat în fapt și ultima parte. Cu serbări subordonate distanțării sociale, cu zâmbete de bucurie ascunse de măști medicale, cu despărțiri sărace în atingeri…. Și cu planuri de vacanță incerte. Vacanța de vară reprezintă unul dintre punctele bazale ale distracției, pe lângă Crăciun și sărbătorile Pascale, pentru toți copiii (dar nu numai pentru ei…). Cunosc multe persoane care, o dată trecut un astfel de moment se gândesc la planificarea următorului. Dar acum?
Odată cu debutul pandemiei (sau cu resimțirea acută a efectelor ei) ne-am tot pus întrebarea când va reveni viața la normal? sau cum va arăta acest nou normal? Într-o oarecare măsură ne-am construit răspunsuri care mai de care personalizate pe structurile noastre. Și astfel am redimensionat ”normalul”. Dar acum, în pragul verii, s-ar putea să ne simțim din nou mai speriați, mai neputincioși, mai frustrați, pentru că, cei mai mulți dintre noi, suntem atât de aproape de vacanța planificată, visată, dorită încă dinaintea pandemiei. Și totuși atât de departe…
Dintr-o perspectivă evolutivă, noi, oamenii am reușit să supraviețuim, deoarece am reușit să planificăm. Am fost educați încă din copilărie în spiritul unui „univers” și chiar a unui ”timp” previzibil, unde există o ordine în care ar trebui să se întâmple lucrurile din jurul nostru. În circumstanțe normale, ne planificăm un scenariu, ne adunăm resursele necesare pentru realizare, apoi putem să îl implementăm. Când, însă, în acest demers, apar niveluri mari de incertitudine, experimentăm niveluri ridicate de sentimente negative de tip frică sau furie. Cu cât lucrurile sunt mai incerte, cu atât suntem mai anxioși. În timp ce trăirea prezentului pandemic reintră într-un oarecare grad de confort, perspectiva viitorului, planificat așa frumos, în nuanțe de vacanță, acum, atât de incert, ne poate crește anxietatea.
Ce e oare de făcut? Pentru a ne seta comportamentul înspre bine, va trebui să depășim mai întâi aceste provocări legate de realizarea planurilor și planificărilor. Și, fără a ne raporta în mod direct la îndeplinirea sau nu a acestora, să încercăm să structurăm niște legături pozitive cu noi înșine, cu mediile noastre sociale și mediul înconjurător. La nivel de bază, comportamentele pozitive de sănătate sunt importante pentru a obține bunăstarea individuală, cum ar fi să măncăm sănătos, să dormim bine, să facem exerciții fizice, să ne respectăm. Legăturile sociale pozitive și comunitățile sociale sunt esențiale. Relațiile sociale ne sprijină și hrănesc identitatea personală și sentimentul nostru de conectare cu ceilalți. Astfel declanșăm emoții pozitive multiple, pentru noi înșine și pentru cei dragi nouă. Nu în ultimul rând, cercetările subliniază că persoanele care își petrec regulat timpul în natură tind să fie mai fericite și dau o valoare mai mare sensului în viață.
În concluzie…nu știm dacă vom petrece vacanța de vară așa cum ne-am planificat-o, dar acest lucru nu ar trebui să mai fie un reper de bine sau de reușită personală. Chiar dacă excursiile, activitățile de explorare de noi orașe, concertele, cafenelele, restaurantele, hotelurile, stațiunile de vacanță nu se pot bifa la maximul lor planificat, putem să ne structurăm timpul liber într-un mod de vacanță, fiind atenți la noi, la familiile noastre, la prietenii noștri, la mediul nostru ambiental. Vara asta poate nu va mai conta atât de mult unde vom petrece vacanța, ci mai ales cu cine…
