A fost odată un adolescent aflat în plin avânt de căutare a imaginii de sine. Și pentru că imaginea de sine conține atât de multe aspecte legate de corporalitate, exercițiile fizice au devenit un ritual zilnic, produsele cosmetice au început a fi alese cu grijă și folosite cu responsabilitate iar alimentele au fost triate și sortate în funcție de calorii, proteine, energie. Astfel, una dintre numeroasele modificări din cotidianul acelui adolescent a fost renunțarea la zahăr. (Chiar o decizie sănătoasă! Bravo!)
Povestea continuă cu dorința explicită a tatălui acestui adolescent de a-l valida, motiva și încuraja. Iar una dintre acțiunile lui în acest sens a fost să își asume și el obiectivul de a nu mai consuma zahăr. (Hai că pare o poveste în care binele se propagă…). Mândru de acest nou fel de a fi, tatăl adolescentului se lăuda cunoscuților și prietenilor săi, atât de fiul său și obiectivele lui sănătoase cât și de rolul său din umbră. La o astfel de discuție, însă, tatăl nu a primit atenția și zâmbetele aprobatoare pe care și le dorea și a insistat: ”tu înțelegi că am reușit să mă abțin inclusiv de la siropul de fructe pe care îl consumam zilnic… tu ce zici de asta?!” Răspunsul a venit rapid, în hohote de râs: ”Hai, că am înțeles: ești mai puternic decât un sirop!”
Mda: o anumită acțiune poate să exprime sau să reprezinte ceva deosebit de semnificativ pentru oricare din noi, la un anumit moment, dar total lipsit de orice valoare pentru cel sau cei de lângă noi. Nu?!
