A fost odată (ca în ultimii 30 de ani !) un oraș care zece zile respira teatru. Sub imensa umbrelă a unui celebru festival internațional, peste 5000 de artiști din 82 țări au susținut peste 800 de evenimente culturale: teatru, circ, dans, muzică, expoziții, dezbateri, proiecții… Și, fără nici o exagerare, povestea ne spune că sute de mii de oameni au mușcat cu mare poftă din această vibrație. Tema festivalului, ”Prietenie” a încercat să ofere noi și creative perspective privind acest complex dar atât de drag concept. Dincolo de relația afectivă de simpatie, empatie și cooperare, prietenia presupune bunăvoință, toleranță, suport reciproc, altruism, sprijin, spirit comun…
Poate tocmai din acest motiv, în acele zece zile viziunile și așteptările multor oameni s-au focusat mai mult ca altă dăți spre lucruri, evenimente, situații cât mai frumoase și valoroase. Cu toate acestea, realitatea, viața, destinul sau divinitatea (orice variantă cred că e corectă!) a oferit mici adnotări de corecție: un om a fost ucis în bătaie în curtea unei biserici (motivul prezumtiv?! – gelozie), panouri electorale (în afara perioadei legale de campanie) promiteau soluții de viitor bazate pe contrazicerea flagrantă a unor minime principii economice, destinații exotice de vacanță au fost devastate de incendii, examene școlare au creat (ca de fiecare dată) stres și anxietăți (preponderent părinților), canicula, furtunile sau alte fenomene meteo extreme erau deja în rutina cotidiană, România nu a putut adera la zona Euro pentru că nu-și putea asuma anumite obligații, studii de sănătate mentală atenționau atât privind asaltul opioidelor dar și a consumului nesăbuit de internet, cel mai potrivit atribut pentru Ziua Națională a Drapelului a fost ”anonimă” (oare de ce ?)…
Iar aceste exemple pot continua. Oricum nu poate fi vorba de vreo supărare că viața și-a urmat cursul cu destul de multă nepăsare față de panoplia impresionantă de artă teatrală a acestor zile. Pentru că, în fapt, de unde să se inspire și scriitorii, regizorii, compozitorii, scenariștii sau performerii de artă?!
