0788 233 800 psiholog@adibratu.ro

În cine să mai ai încredere?!

A fost odată (ca acum 4 ani !) o mare mare campanie electorală. Și candidați pe măsură! Toți cu binele țării, județului, orașului ori comunei în programe, promisiuni și discursuri. Oriunde te întorceai în zilele acelea dădeai de ei: în multe și variate emisiuni și știri TV, în undele radio, pe afișe, bannere, pancarte în orice colț de stradă ori de intersecție. Pe fluturași înghesuiți nemilos de mulți în cutiile poștale, pe pungi de plastic ori de hârtie colorată (în funcție de buget, nu?!), pe tricouri, eșarfe, șepci sau veste reflectorizante, pe pixuri, cutii de chibrite, calendare sau orice mic nimic. Și cum de se putea să lipsească toată această imensă tevatură de auto-elogiu personal (votați-mă pe mine!) sau de critici și bârfe despre ăialalți (nu îi votați pe ei!) de pe cea mai mare câmpie a libertății de exprimare: internetul? Așa că www-ul a fost cucerit în acele zile de aceleași declamații pro sau contra, indiferent de era vorba de pagini, bloguri sau podcasturi sau rețele sociale.

Și zilele campaniei s-au încheiat, votul s-a înfăptuit (apropo: prezența de 52% la alegeri locale parcă nu e rea, dar se putea și mai bine!) și, încet – încet au început să apară rezultatele. Pentru unii cu multă bucurie, pentru alții cu mai puțină sau chiar deloc. Iar pentru aceștia din urmă au început analizele, rapoartele, statisticile… explicațiile. Pentru ei înșiși sau pentru oricine dorea să îi asculte.

Povestea de azi se oprește asupra unei astfel de candidate, care la ceva zile după ingurgitarea unor deloc plăcute rezultate a găsit explicația nereușitei sale: ”pe internet s-au dat mesaje, împotriva mea… vă daţi seama ce manipulare”. Și brusc psihologul din mine a compătimit-o sincer: sărăcuța de ea! ditamai politician în ditamai partid și nu știa că se poate minți pe net și pe rețelele sociale!

Off! Chiar nu credeam că minciuna și dezinformarea rău intenționată o să intre vreodată în pura și candida lume a politicii!

Teatrul vieții

A fost odată (ca în ultimii 30 de ani !) un oraș care zece zile respira teatru. Sub imensa umbrelă a unui celebru festival internațional, peste 5000 de artiști din 82 țări au susținut peste 800 de evenimente culturale: teatru, circ, dans, muzică, expoziții, dezbateri, proiecții… Și, fără nici o exagerare, povestea ne spune că sute de mii de oameni au mușcat cu mare poftă din această vibrație. Tema festivalului, ”Prietenie” a încercat să ofere noi și creative perspective privind acest complex dar atât de drag concept. Dincolo de relația afectivă de simpatie, empatie și cooperare, prietenia presupune bunăvoință, toleranță, suport reciproc, altruism, sprijin, spirit comun…

Poate tocmai din acest motiv, în acele zece zile viziunile și așteptările multor oameni s-au focusat mai mult ca altă dăți spre lucruri, evenimente, situații cât mai frumoase și valoroase. Cu toate acestea, realitatea, viața, destinul sau divinitatea (orice variantă cred că e corectă!) a oferit mici adnotări de corecție: un om a fost ucis în bătaie în curtea unei biserici (motivul prezumtiv?! – gelozie), panouri electorale (în afara perioadei legale de campanie) promiteau soluții de viitor bazate pe contrazicerea flagrantă a unor minime principii economice, destinații exotice de vacanță au fost devastate de incendii, examene școlare au creat (ca de fiecare dată) stres și anxietăți (preponderent părinților), canicula, furtunile sau alte fenomene meteo extreme erau deja în rutina cotidiană, România nu a putut adera la zona Euro pentru că nu-și putea asuma anumite obligații, studii de sănătate mentală atenționau atât privind asaltul opioidelor dar și a consumului nesăbuit de internet, cel mai potrivit atribut pentru Ziua Națională a Drapelului a fost ”anonimă” (oare de ce ?)…

Iar aceste exemple pot continua. Oricum nu poate fi vorba de vreo supărare că viața și-a urmat cursul cu destul de multă nepăsare față de panoplia impresionantă de artă teatrală a acestor zile. Pentru că, în fapt, de unde să se inspire și scriitorii, regizorii, compozitorii, scenariștii sau performerii de artă?!

De ce să facem voluntariat ?

Reperul de psiho…

”De ce să facem voluntariat ?” Săptămâna trecută am fost invitat la o manifestare, în care am promovat conceptul de voluntariat cu toate urmările și efectele lui (mulțumesc Bianca și Mara pentru această oportunitate!)

Acțiunea de voluntariat se poate defini foarte ușor ca fiind un fel de angajament al unei persoane care donează timp și energie în beneficiul mediului social proxim, comunității, societății. Acest tip de angajament este întreprins în mod voluntar (din absolut proprie voință și fără nici o impunere de participare) și, de regulă, fără nici o așteptare pentru câștiguri financiare. Astfel, un voluntar este cineva dintr-o comunitate care contribuie cu timp sau energie la dezvoltarea propriei comunități.

Există milioane de oameni din întreaga lume care își oferă în mod voluntar timpul și energia pentru atâtea și atâtea cauze dragi lor. Din această cauză există multiple studii care încearcă să identifice din punct de vedere psihologic motivația din spatele voluntariatului: de ce oamenii îi ajută pe alți oameni, pe care altfel nici nu i-ar fi putut cunoaște.

Aceste studii, extrem de variate se focusează pe cinci mari explicații:

– valorile spirituale: multe religii pun accent pe ajutorul altora; ajutarea celor mai puțin norocoși este o mare valoare a creștinismului, iar conceptul de karma din hinduism subliniază că acele fapte bune se întorc la persoana care le-a înfăptuit; cu toate acestea, se constată că nu doar persoanele religioase practică voluntariatul…

– simțul proprietății comune a comunității: unii oameni simt nevoia să facă voluntariat pentru că sunt îngrijorați de comunitatea în care trăiesc sau de care se simt atașați; în astfel de cazuri voluntarii ecologizează o anumită zonă, sprijină un centru social sau ajută la construirea unui nou loc de joacă…

– stima de sine: unii oameni aleg să se ofere voluntari pentru că se simt mai bine cu ei înșiși în astfel de ipostaze; cercetătorii chiar au ipoteze precum faptul că voluntariatul poate prelungi viețile oamenilor, deoarece oamenii sunt legați de legăturile sociale pe care și le dezvoltă astfel; în plus, știm clar că orice contact social eliberează hormonul oxitocină, care ne ajută să gestionăm mai bine stresul…

– nevoia de a-i înțelege mai bine pe ceilalți: pentru unii dintre noi, voluntariatul este o modalitate de a obține o mai bună înțelegere a diferitelor locuri, culturi și oameni; iar cunoașterea acestora nu face altceva decât să ofere mai departe noi valențe de auto-cunoaștere personală și încredere în propriile capacități

– dorința de a învăța, experimenta, proba sau aprofunda ceva nou: există pentru unii oameni acest mod optim și facil de a-și lărgi cunoștințele prin voluntariat, care mijlocește atât relații umane cât și orice aspect de auto-dezvoltare.

Voluntar poate fi oricine! Fie că este mai tânăr sau bătrân, femeie sau bărbat, cu un grad tipic de sănătate sau cu dizabilități, angajat, antreprenor sau șomer, cu nivel de educație mediu sau polispecializat… pentru că fiecare poate face ceva ce alții nu pot face. Unii oameni fac voluntariat de câteva ori pe an, doar când au timp liber, alții își acordă un program regulat de câteva ore pe săptămână, iar unii fac voluntariat în regim de normă întreagă. Pentru că toți sunt mai fericiți făcând acest lucru!

2021, începem!

Cred că cei mai mulți dintre noi am așteptat cu mare nerăbdare finalul anului 2020. Și nu pentru că data de 31 decembrie diferă radical de ziua de 1 ianuarie. Ci pentru că, obosiți de multiplele provocări oferite de anul trecut, toți visăm la un nou început, la un nou start, la regăsirea standardelor de viață cu care eram obișnuiți, cu mult mai puțină suferință și mult mai multă bucurie. Avem nevoie de un jalon care să marcheze debutul procesului de schimbări pe care le simțim necesare în viața noastră. Și, cultural, revelionul constituie un astfel de reper pentru mulți dintre noi!

Astfel, ne gândim la anumite rezoluții personale pentru viitor. Având în vedere experiențele prin care am trecut fiecare dintre noi în 2020, anul 2021 ne anunță noi și noi schimbări radicale în comportamentele noastre. Pentru că 2021 este continuarea lui 2020, dar poate să fie și un nou început, care să producă un alt stil de viață.

Pe de altă parte, potrivit unui studiu realizat la Universitatea Scranton (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/2980864/), doar circa 19% dintre persoanele care îşi stabilesc rezoluţii de Anul Nou reuşesc să le ducă la îndeplinire . Pentru a nu cădea în această capcană, ideal ar fi să conștientizăm faptul că rezoluțiile noastre trebuie să se concentreze în jurul propriilor noastre comportamente. Să ne asumăm faptul că, de noi depinde în primul și în primul rând, a ne situa într-un anumit context plăcut nouă. Să înțelegem că obiectivele pe care ni le propunem pot depinde de mulți factori externi nouă, dar, soluțiile se regăsesc în capacitățile și abilitățile noastre. Da, e adevărat că în contextul actual, orice planificare poate să sufere mari transformări și, implicit, să producă dezamăgiri. Și știm din trecut că eșecurile rezoluțiilor de altă dată ne-au demotivat sau ne-au schimbat percepția de sine. Ce e de făcut? Să ne gândim, odată cu stabilirea rezoluțiilor, și la ce se poate întâmpla dacă aceste planuri nu vor funcționa așa cum ne-am propus. Admiterea eșecurilor noastre (probabil că cea mai uzuală scuză pentru eșecurile anului trecut este chiar ”anul 2020”) nu trebuie să vină cu o autocritică severă, ci cu un un set de planuri de tip back-up. Folosirea tiparului de gândire „dacă… / atunci…” ne încurajează să fim mai flexibili și creativi și ne obligă să fim atenți la indicii situaționale. În fond, cheia succesului în urmărirea unor obiective de lungă durată constă tocmai în capacitatea de a te adapta mereu la schimbările uzuale de context.

Rezoluțiile funcționează ca niște repere motivatoare. Dar cel mai important este să avem răbdare și înțelegere față de noi înșine. Este nevoie de timp pentru a atinge obiective importante, în special schimbări ample de comportament. Să ne încredem în propriile experiențe și abilități de viață pentru a ne uita cu încredere spre viitor.

2021, începem!