Oamenii sunt în mod natural și spontan preocupați permanent de starea de bine, sănătatea și siguranța lor și a celor dragi. E o rutină comportamentală înnăscută. Pe de altă parte, de 6 luni de zile, rutina vieții noastre a fost bulversată de noul coronavirus. În această perioadă am învățat cu toții că nu putem fi niciodată îndeajuns de siguri și că, momentan, COVID-19 e însoțit de atributul opac al incertitudinii.
Începerea unui nou an școlar poate fi un eveniment stresant și în cele mai bune perioade, darămite în timpul unei pandemii globale. Copiii se pot simți inconfortabil, nervoși sau reticenți în a se întoarce la școală. Din cauza că au exersat educația online și și-au ”pierdut” obișnuința școlii clasice. Sau pentru că nevoia de a folosi variate dispozitive de protecție (măști/viziere/distanțatoare) e stresantă și incomodă. Sau pentru că direct-indirect știrile, zvonurile, teoriile, statisticile acestei pandemii au ajuns într-o formă prea brută la ei. Sau alte și alte motive. Care pot declanșa diverse grade de anxietate (anxietatea = un simțământ de neliniște și îngrijorare, care este de obicei generalizat ca o suprareacție psihică la așteptarea unei amenințări viitoare). În plus mulți părinți se confruntă și ei din greu cu problematica COVID-19, iar unele dintre anxietățile lor pot fi transmise involuntar către copii.
Abordarea optimă a stărilor de anxietate nu este aceea de a face ca frica să dispară, ci de a gestiona frica și de a tolera incertitudinea (Jerry Bubrick – psiholog, expert în tulburările de anxietate). În calitate de părinți, trebuie să modelăm pentru copiii noștri cum să reacționeze la momente stresante, făcând față anxietății în moduri sănătoase. „Cred că trebuie să fim atenți la prezent și să rămânem concentrați asupra a ceea ce se întâmplă de fapt și să nu ne lăsăm distrași în scenarile cele mai nefavorabile”, recomandă Bubrick. „Dacă le arătăm copiilor noștri gândirea catastrofală și îngrijorare masivă, atunci vor învăța că acesta este modul de a rezolva vremurile prezente”.
Specialiștii UNICEF recomandă părinților să valideze emoțiile copiilor lor. Mulți copii au convingerea că anxietatea este un semn de slăbiciune sau chiar de boală mintală în timp ce psihologii recunosc de multă vreme că anxietatea este o funcție normală și sănătoasă care ne alertează asupra amenințărilor și ne ajută să luăm măsuri pentru a ne proteja. Așa că putem spune copiilor: „Trăiți reacția corectă. Normală. Anumite neliniști chiar au sens. Important este ce facem cu aceste emoții. Cum le gestionăm pentru a ne proteja. De exemplu practicând distanțarea fizică, igienizarea cât mai des a mâinilor, strănutând în cot…
Cred cu tărie că părinții ar trebui să aibă conversații calme și proactive cu copiii despre COVID-19 și rolul important pe care îl pot avea cu toții pentru a se menține sănătoși. Părinții ar trebui să își determine copiii să anunțe prompt dacă nu se simt bine sau dacă se simt îngrijorați de virus. Să poată prelua rapid din ”oboseala” sau disconfortul noilor responsabilități ale copiilor lor. Să ne amintim: copiii au nevoie de structură. De predictibilitate. Și ceea ce trebuie să facem astăzi cu toții, este să sprijinim fragila structură a școlii. O școală care dincolo de slăbiciunile ei recurente, acum se reinventează. Să sprijinim fără să mai acuzăm sau să ne întrebăm (mai ales față de copii) ”de ce” sau ”cum e posibil așa ceva”. Să sprijinim în fapt copiii noștri! Să îi învățăm să rămână calmi și fericiți chiar și dacă nu putem controla viitorul. Pentru că putem controlul prezentul.
Resurse:
https://childmind.org/article/anxiety-and-coping-with-coronavirus/
https://www.unicef.org/coronavirus/5-tips-help-keep-children-learning-during-covid-19-pandemic
