Mintea umană este o mașinărie de rezolvare a problemelor. Oamenii se confruntă cu probleme în fiecare zi. Problema cu problemele este că par că nu vin pe rând. În general, apar în grupuri și uneori au chiar și dubluri. Sau, când una dintre probleme este rezolvată, apare imediat o alta pentru a-i lua locul și ajungem să ne întrebăm: „Ce am făcut pentru a merita acest lucru?” Nu conștientizăm întotdeauna, dar permanent rezolvăm probleme în fiecare secundă: de la „e târziu, cum să fac să ajung la serviciu?” sau „unde mi-am lăsat cheile?” la „ce cumpărături să mai fac?” sau „când sunt cu adevărat fericit?”.
În psihologie, „rezolvarea problemelor” se referă la o modalitate de a atinge un obiectiv într-o anumită situație specifică. ”Rezolvarea problemelor” este considerată cea mai complexă dintre toate funcțiile intelectuale, deoarece se bazează pe un proces cognitiv de ordin superior care necesită modularea și controlul abilităților și resurselor personale.
Cea mai bună strategie pentru rezolvarea unei probleme depinde în mare măsură de situația unică determinantă. Mulți cercetători au încercat să definească o serie de pași, un ciclul de rezolvare a problemelor. Dar, foarte ușor, putem constata că nu există o astfel de formulă universal viabilă, pentru că acest proces poate solicita gândirea pragmatică (raționamentul logic), sau gândirea semantică (interpretarea semnificațiilor din spatele problemei). Uneori, un algoritm strict ne ajută, iar alteori creativitatea și spontaneitatea ne oferă soluții noi. Sunt situații în care o problemă (sau chiar mai multe) e eliminată instant, pentru ca unele să ne macine timp și resurse psihice îndelungate.
Din punctul meu de vedere, rezolvarea eficientă a problemelor începe cu definirea eficientă a acestora. Dacă analizați/descompuneți/destructurați orice problemă până la esența sa, veți identifica două aspecte fundamentale: prima este asumarea și înțelegerea acelei probleme, iar cea de-a doua se referă la perspectiva privind intenția, dorința, teama, asumarea de rezolvare. Și din această perspectivă eu utilizez o clasificare extrem de simplistă, în două categorii: probleme defectuos definite (probleme care nu au o structură clară sau soluții așteptate) și probleme corespunzător definite (problema este bine auto-definită și înțeleasă, iar soluțiile așteptate sunt specifice).
Astfel, pentru întreg setul de probleme care simțim că ne apasă într-un mod nejustificat de îndelungat sau a căror rezolvare se lasă prea mult așteptate, propun următoarea întrebare: Sunt parte din problemă sau din soluție? E o întrebare retorică, dar care are menirea de a ne sublinia asumarea resurselor noastre personale în acest demers.
În viețile noastre vor exista întotdeauna probleme. Este important să ne amintim că rezolvarea acestora necesită abilități cognitive, flexibilitate, rezistență, variate abilități, adaptare, interacțiune continuă cu mediul…Este nevoie de noi puternic implicați și dornici a rezolva aceste probleme.
