Vorbeam (scriam) acum ceva timp despre curajul de ne asuma schimbarea. Încă simt nevoia de a întări acest subiect, cu atât mai mult cu cât realitatea din jurul nostru ne face să uităm de rutină, predictibilitate sau perspective clare. Altfel spus, poate acum mai mult ca niciodată identificăm adevărul motto-ului ”viața nu este întotdeauna ușoară”. Schimbarea ni se insinuează în multe forme și aspecte în viața noastră. Toată lumea are de luptat pentru a depăși periodic anumite obstacole și dificultăți. Important este să ne asumăm schimbarea! Care poate veni sub forma unei alegeri dificile, a unei noi oportunități sau a unui capitol neașteptat în povestea vieții noastre.
Un vechi prieten îmi sublinia însă faptul că există o diferență substanțială între procesul de a ne dori o anumită schimbare versus situația unor schimbări pe care trebuie să ni le impunem ca formă de adaptare la viață. Și, da! Are dreptate! Cunosc multe persoane, care independent de planurile personale, au abordat schimbări substanțiale în comportamentul cotidian din ultimul timp: modificarea rutinelor familiale, adoptarea unor măsuri noi de petrecere a timpului liber sau socializare, alegerea unor noi parcursuri profesionale, renunțarea la hobby-uri, digitalizarea educației sau carantinare-izolare. Așadar cum să mediem asumarea unor schimbări provenite din contexte externe nouă?
Studiile din neuroștiințe afirmă că nouă nu ne place ,în general, schimbarea. Evaluăm instinctual (subiectiv) că disconfortul de a rămâne într-o situație tensionată va fi mult mai mic decât cel necesar pentru a efectua o schimbare. Deseori ne este mai ușor să ignorăm anumite semnale sau mesaje care ne avertizează că ne îndreptăm spre o perioadă dificilă decât să ne confruntăm cu problema direct. Dar experiența ne demonstrează că semnalele de avertizare ignorate prea mult timp ne vor duce în cele din urmă la regrete, epuizare, depresie sau anxietate, care, la un moment dat ,ne vor forța spre alte schimbări. Mai dramatice…
Ca atare, efectuarea de schimbări în viața noastră ar trebui făcută pentru că ne dorim cu adevărat sau pentru că anumite beneficii sunt condiționate de acestea. Și, indiferent de motivația declanșatoare a schimbării, e ideal să ne asumăm că viața este o călătorie, plină de drumuri accidentate și poteci neumblate. Nu putem fi niciodată pe deplin pregătiți pentru ceea ce ne așteaptă. Întrucât nu știm ce este scris în următorul capitol al vieții noastre, este normal să avem îndoieli și ezitări.
Sunt perioade în viață când vrem să schimbăm ceva în viața noastră, dar sunt și momente în care suntem forțați să ne reinventăm. Indiferent de situație contează efortul, determinarea, voința, reziliența și încrederea noastră în obiectivul final. În fond orice schimbare asumată vizează să ne îmbunătățească viața.
Fie să avem curajul să salutăm fiecare nou început cu inima deschisă!
