În viața de zi cu zi, îmi caut și construiesc mereu ocazii de a fi bucuros, mulțumit, încântat, satisfăcut, împlinit….altfel spus: fericit. Și, pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, am demarat un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat…Dicționarul de fericire! Din prisma rolului meu uman și profesional (psiholog – psihoterapeut), îmi doresc ca majoritatea oamenilor să își identifice fericirea ca standard și nu doar ca deziderat. Încerc să creionez anumite repere de ghidaj în acest sens, iar punerea în practică a acestor idei e doar un alt rol al cititorilor…
Rol– 1. Partitură scenică ce revine unui actor într-o piesă de teatru, unui cântăreț într-o operă etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ Personaj interpretat de un actor într-o piesă, într-o operă etc. 2. Atribuție, sarcină care îi revine cuiva în cadrul unei acțiuni; misiune, atribuție, menire, îndatorire (dexonline.ro)
După cum se poate ușor observa definiția principală a acestui concept e strâns legată de utilizarea verbelor „a juca”, ”a interpreta”, referindu-se la acea parte pe care o primește un actor în distribuția unui program artistic. Mai pe larg, conceptul de rol ilustrează totalitatea comportamentelor (verbale sau nonverbale) atribuite unui personaj interpretat într-un spectacol. Abia ulterior, definiția ne oferă nuanțat, rolul ca un act personal pe care ni-l putem asuma (sau care ne este atribuit de un anumit statut). Astfel, fiecare dintre noi poate să performeze un anumit rol… În acest sens, genialul William Shakespeare enunța: ”Toată lumea este o scenă și toți bărbații și femeile sunt jucători de roluri”. Abordând această metaforică perspectivă putem sublinia că un rol poate fi definit atât ca un comportament caracteristic într-o anumită conjunctură socială, cât și ca un set de așteptări cu privire la modul în care un individ ar trebui să se comporte într-o anumită situație. Indiferent daca e vorba de un decor de teatru sau o scenă de viață…
Așadar, rolul fiind o formă funcţională prin care reacţionează un individ, într-un anumit moment, presupune și existența altor persoane şi obiecte din anturajul acelui om. Rolul este o sinteză de experienţe personale, sociale şi culturale, fiecare din noi exersând permanent un larg evantai de roluri. J. L Moreno, celebru psihiatru, psiholog și psihoterapeut (născut în România) a studiat în detaliu conceptul de rol, punându-l în baza structurării unei celebre forme de psihoterapie: psihodrama sau în diverse tehnici sociologice și sociometrice. Astfel, el subliniază că rolul reprezintă unicitatea personală a fiecăruia dintre noi.
După cum spuneam, toți avem mai multe roluri în viața de zi cu zi:
- roluri de gen: bărbat, femeie
- roluri sociologice: mamă sau tată, fiu, soră, soț, prieten, partener etc
- roluri profesionale: profesor, instalator, șofer de taxi etc
- roluri comportamentale: curios, circumspect, curajos, fanatic etc
- roluri organizatorice: șef, elev, coleg, adversar etc
- roluri contextuale: pieton, client, jurat, activist etc.
- roluri fiziologice: flămând, nedormit, suferind etc.
După cum se poate ușor observa anumite astfel de roluri se pot intersecta din prisma mai multor criterii, fiecare combinație declanșând un stil propriu și personal de acțiune. Rolurile nu numai că (ne) stabilesc un plan pentru a ghida comportamentul, ci și definesc obiectivele de urmărit, sarcinile de îndeplinit și/sau modul de realizare pentru un anumit scenariu. Specialiștii cred că prin înțelegerea rolurilor se poate prezice comportamentul: dacă înțelegem caracteristicile personale ale unui anumit rol (cum ar fi tată, comerciant, lacom), putem prezice o mare parte din comportamentul acelui om în acele roluri.
Dificultățile relaționale și chiar conflictele interpersonale pot apărea tocmai din diferențele perceptive asupra unui rol. ”Cum vedem noi înşine rolul, cum îl văd alţii sau cum îl îndeplinim în mod real, pot fi lucruri destul de diferite” (J.L. Moreno). Cauzele diferenţelor perceptive pot proveni din:
– calitatea comunicării interpersonale;
– raportul aşteptărilor dintre (și față de) propriul eu și ceilalți;
– identificarea, asumarea și controlul rolului.
În general, oamenii sunt motivați să se comporte într-un mod în care rolurile jucate de ei sunt apreciate, recompensele provenind, în general, din bucuria personală a acelui rol dar și din alinierea la standardele celorlalți. Astfel, pentru a ne bucura de experiențe sociale plăcute, am putea încerca să înțelegem / să asumăm / să respectăm rolurile… (persoanale și ale celorlalți). Așa ne vom crea un cadru util pentru a înțelege comportamentele, gândurile și atitudinile, indiferent dacă ne sunt sau nu confortabile.
