În viața de zi cu zi, îmi caut și construiesc mereu ocazii de a fi bucuros, mulțumit, încântat, satisfăcut, împlinit….altfel spus: fericit. Și, pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, am demarat un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat…Dicționarul de fericire! Încerc să creez astfel, diferite pagini model de conștientizare a unor elemente aflate la îndemâna noastră în căutarea fericirii, gândidu-mă că pentru unii oameni acest dicționar poate fi o resursă inspirațională spre a căuta motive de a zâmbi. Singuri sau împreună cu un prieten…
Prietenie – Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două (sau mai multe) persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție. (dexonline.ro)
Identificarea unei definiții complete a ”prieteniei” poate fi un obiectiv extrem de dificil, având în vedere diversele contexte temporale și domenii sociale în care se formează aceste relații sociale unice numite prieteni. Din cele mai vechi timpuri relația de prietenie a fost studiată în multiple domenii academice precum comunicare, diplomație, sociologie, psihologie, antropologie, politică și/sau filosofie… Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor sunt de acord că prietenia este o relație de afecțiune reciprocă între oameni și este marcată de interdependență și de natura voluntară a tuturor interacțiunilor dintre aceștia. Ca structură explicativă a acestei interacținui sociale, au fost propuse diverse teorii ale prieteniei: teoria schimbului social (care implementează o analiză cost-beneficiu pentru a determina riscurile și beneficiile unui comportament social), teoria echității (care se bazează pe determinarea faptului dacă distribuția resurselor este echitabilă pentru ambii parteneri relaționali), dialectica relațională (care definește că viața este un raport de negociere între dorințe și nevoi) sau nevoia de atașament (relațiile sociale ne determină dezvoltarea socială și emoțională normală).
Deși există multe forme de prietenie, toate acestea presupun plăcerea resimțită în compania partenerului de prietenie (când a fi cu cineva devine o datorie, mai degrabă decât o preferință, prietenia se estompează!). Construcția prieteniei implică reciprocitate afectivă de genul oferă-și-primește. Este un fel de atașament ”negociat” între persoane, care reflectă dispozițiile personale și disponibilitățile socioculturale comune. Nu se poate forța sau impune o prietenie autentică. Între timp, odată cu proliferarea rapidă a rețelelor sociale, conceptele „prieten” și „prietenie” s-au extins cumva extrem de mult. Personal, aș spune că tocmai diluându-și semnificația. Din acest punct de vedere, psihoterapeutul din mine subliniază faptul că nu toate contactele de pe Facebook sau Instagram ne sunt prieteni! Tocmai pentru că nu creează neapărat structura de reciprocitate autentică sau de spontaneitate și unicitate relațională.
Prin ce mecanisme prietenia contribuie la fericirea noastră? În primul rând printr-o ajustare socio-emoțională a propriei persoane la anumite domenii sociale. Să nu uităm că prietenia ne oferă:
-
companie
– prietenii petrec frecvent timp împreună, implicându-se
reciproc
în variate activități plăcute . -
ajutor
– în anumite situații dificile ne așteptăm ca prietenii să ne
fie mai de ajutor
decât alte persoane. - un sentiment de alianță de încredere – a fi loial și disponibil e un adevărat acord tacit între prieteni, care implică respect reciproc și înțelegere
- senzația de securitate – a avea un prieten pe care să te bazezi poate reduce substanțial anxietatea sau sentimentele de vulnerabilitate, printr-o oglindire a valorilor comune
- o sursă importantă de afecțiune – prietenia este o relație eminamente afectivă.
Având
în vedere toate aceste funcții importante pe care prieteniile le
pot îndeplini în sprijinirea bunăstării sinelui nostru, nu este
surprinzător faptul că cei care nu au
prietenii sau care au
experiențe de prietenie de o anumită calitate slabă, sunt
vulnerabili la o varietate de trăiri negative. Astfel, cercetătorii
subliniază modurile în care experiențele de prietenie lipsesc sau
sunt deficitare vor determina ajustării socio-emoționale de tip
singurătate, depresie, anxietate sau stimă de sine deficitară.
Trăim niște vremuri grele cu niște experiențe care ne schimbă viața și ne fac să ne simțim uneori copleșiți. Paradoxal, dar acesta este unul dintre acele momente în care prieteniile joacă un rol deosebit de important în susținerea noastră și a celor din jurul nostru… pentru că ”a avea un prieten înseamnă a avea încă o viața…”
