În viața de zi cu zi, îmi caut și construiesc mereu ocazii de a fi bucuros, mulțumit, încântat, satisfăcut, împlinit….altfel spus: fericit. Și, pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, construiesc un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat…Dicționarul de fericire! Încerc să creez astfel, diferite pagini model de conștientizare a unor elemente aflate la îndemâna noastră în căutarea fericirii. Încerc să fiu cât mai responsabil în ceea ce transmit, gândidu-mă că pentru unii oameni acest dicționar poate fi o resursă inspirațională …
Responsabilitate – 1. atitudine conștientă, simț de răspundere față de obligațiile sociale. 2. sarcină, răspundere pe care și-o asumă cineva. (dexonline.ro)
Responsabilitatea este o capacitate a ființelor umane de a recunoaște și măsura consecințele unui comportament pe care, în mod individual, sau altcineva, l-a efectuat în deplină conștiință și libertate. Acest lucru poate fi marcat de un rol, o poziție sau o circumstanță (un loc de muncă sau relația parentală), dar nu în mod obligatoriu (simplu cetățean). Conceptul de responsabilitate se bazează pe o variabilă prezentă în conștiința oricărei persoane: orientarea valorică personală, care cuprinde profunzimea vieţii spirituale și de cunoaștere a omului şi are totodată rădăcini sociale corespunzătoare evoluției umane. Felul de a fi responsabil ajunge să fie privit astfel ca o virtute, bazată pe o anumită capacitate de a acționa pozitiv în conformitate cu anumite standarde de cultură, legislație, știință, religie…
Practic, comportamentul responsabil
înseamnă a face ceea ce trebuie. Sau
să faci ceea ce ar
trebui să faci în orice situație (chiar și atunci când nu este
ușor, distractiv sau popular). Partenerul tău de relație vrea să
te ocupi de cumpărături. Copilul tău vrea să îl ajuți la teme.
Șeful tău vrea să îți faci treaba la timp și productiv.
Societatea ta vrea să respecți legile structurate întregii
comunități din care faci parte. Toată lumea așteaptă să faci
ceva pe baza unor norme valorice, sociale, culturale, cognitive… să
fii, într-un cuvânt, responsabil. A fi responsabil înseamnă să
iei în considerare modul în care acțiunile tale vor afecta oamenii
din jurul tău.
Din perspectiva mea de psihoterapeut, cred că am identificat principalele elemente esențiale susținerii unui comportament responsabil:
Onestitate
– Uneori,
este ușor să emitem judecăți pe baza a ceea ce credem că știm.
Dar, a fi sinceri înseamnă a fi dispuși să luăm în considerare
toate variabilele
înainte de a trage o concluzie. Ca oameni,
perspectivele noastre pot fi uneori distorsionate. Când suntem
sinceri, suntem dispuși să luăm în considerare explicații
alternative și să considerăm că există anumite aspecte ale
noastre pe care trebuie să le schimbăm. A fi responsabil cu
adevărat înseamnă a fi deschiși și la o critică constructivă.
Respect – Cu toții vrem să fim înțeleși, acceptați și apreciați și ne așteptăm să fim tratați cu înțelegere. Deci, a fi responsabil înseamnă a nu face distincții între oameni (poate doar între acțiunile lor). Toată lumea este unică și merită să fie tratată cu bunătate și respect.
Corectitudine
– Corectitudinea
seamănă mult cu respectul. În viața noastră de zi cu zi punem o
mare valoare privind drepturile noastre personale și credem că
toată lumea merită astfel de drepturi. Dar asta nu înseamnă că
se respectă întotdeauna ceea ce
noi vrem. Fiind corecți
înseamnă să ne echilibrăm nevoile personale cu nevoile altora.
Înseamnă să ne asigurăm că o persoană nu câștigă
întotdeauna
în detrimentul alteia. A fi responsabil înseamnă
să nu ne căutăm propria cale în defavoarea altora.
Asumare
– Pe
scurt: fă ce spui tu și spune ce ai făcut. Este mai bine pentru
toată lumea când fiecare își acceptă consecințele tuturor
comportamentelor sale, învață din orice greșeală neevitată și
luptă pentru a se îmbunătăți pe sine în raport cu alții.
A
fi responsabil înseamnă a ne gândi la ceea ce s-ar putea întâmpla
ca urmare a acțiunilor noastre și a hotărî cum vrem să acționăm
cât mai benefic. Când alți oameni depind de noi, să ne gândim că
și noi depindem de alții.
Cunoaștere – Comportamentul responsabil înseamnă să fim cât putem fi de fideli cu ceea ce credem că este corect. Cu cât ne bazăm mai mult pe ceea ce știm că este corect, cu atât ne devine mai ușor în a fi responsabil. Și aici intervine adevărata provocare: abordarea responsabilă a adevărului sau relevanța fiecărei informații pe care o deținem. Dezavantajul epocii digitale stă în faptul că oricine poate să scrie despre orice, adevărat sau fals, lucru care poate influența vieți. Astfel pentru a fi responsabil trebuie să fim mereu atenți și în alertă în ceea ce privește nivelul propriu de cunoștințe, sursele de cunoaștere sau informare, precum și raportul emoții-cogniții în toate demersurile realizate de noi! Nu putem fi responsabili fără a fi corecți cu noi înșine în ceea ce privește ceea ce știm (pe baza unor procese concrete de studiu și aprofundare), în raport cu ceea ce credem sau simțim că știm!
Într-o
perioadă sfâșiată de tabere extreme pro sau anti (vaccin,
politică, organizare socială, libertăți de exprimare, culte) a
fi responsabil înseamnă mult mai mult decât a face ceea ce alții
iți spun să faci: înseamnă să te respecți pe tine
însuți
suficient de mult pentru a putea fi cu adevărat onest,
respectuos, corect, asumat și încărcat de cunoaștere autentică.
Înseamnă să fi deschis la a-ți revizui atitudinea când noi
dovezi de cunoaștere îți relevă schimbarea. Înseamnă a avea un
sistem bun de etică personală care îți subliniază că nu ești
niciodată perfect sau nu vei deține niciodată adevărul absolut.
Nu este întotdeauna ușor să fii responsabil, dar este întotdeauna onorabil să încerci!
