În viața de zi cu zi, îmi caut și construiesc mereu ocazii de a fi bucuros, mulțumit, încântat, satisfăcut, împlinit….altfel spus: fericit. Și, pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, construiesc un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat…Dicționarul de fericire! Încerc să creez astfel, diferite pagini model de conștientizare a unor elemente aflate la îndemâna noastră în căutarea fericirii. Fără să mă cramponez la ce sau cum vor fi citite aceste pagini, aleg să mă bucur de ceea ce scriu…
Prezent – 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o durată distinctă între trecut și viitor, reprezentând actualitatea. 2. Timp actual / situație actuală / în momentul de față(dexonline.ro)
Un concept atât de cunoscut de noi toți, dar, uneori, atât de invizibil sau neimportant… Prezentul reprezintă faptic o clipă efemeră care își schimbă extrem de rapid statutul devenind trecut. Analizând această perspectivă dintr-o dimensiune puțin mai largă, putem defini prezentul ca fiind întregul context individualizat al fiecăruia dintre noi, în momentul de maximă conștientizare a existenței actuale!
Prezentul este acel ceva pe care îl trăim clipă de clipă, dar și acel ceva care ne hrănește și consumă totodată. Prezentul ne oferă singurul spațiu real în care putem trăi cu adevărat dimensiunea reală și concretă a timpului. Psihologii (și în special psihoterapeuții) folosesc pentru definirea prezentului un dublu-concept: aici și acum. Personal, îmi place extrem de mult acest concept alternativ pentru prezent și îl folosesc în munca mea cotidiană. Pentru că aici și acum reprezintă în fapt unicul mod viabil de a exista. Nu putem acționa în trecut, pentru că acesta s-a evaporat fizic, și, în același timp, nu putem să existăm în viitor, pentru că timpul nu ni se supune (încă?!) nouă. Cuvintele „aici și acum” ne amintesc și ne definesc cum să ne concentrăm atenția asupra imediatului prezent. Ele ne stimulează conștientizarea că prezentul este vital pentru existența noastră și că reprezintă singura modalitate tangibilă de a ne dezvolta.
Și totuși atât de des ne lăsăm prea tare ghidați în (și de către) amintiri. Plăcute, relaxante, vibrante și pline de o emoție parcă de nerepetat vreodată, sau dureroase, triste, pline de rușine, frustrare sau vinovăție, față de anumite greșeli, eșecuri… în acele momente, când pierdem prezentul din viziune, parcă suntem într-o tensiune cu privire la rolurile noastre de mai demult. Sau la fel de des ”ne teleportăm” în viitor într-un fel de evadare din prezent. Și ne refugiem într-un viitor cald, plăcut, adaptat tuturor nevoilor noastre tocmai pentru că evităm să ne confruntăm cu situațiile care ne copleșesc, sperând că într-un fel, astfel, le vom depăși. Sau ne focusăm pe a ”trage cu ochiul” la un viitor de speriat pentru noi, cantonându-ne acolo doar pentru că nu înțelegem ce sau cum vom face, fiindu-ne aproape imposibil să trecem de la acele emoții puternice și să ne întoarcem în prezent.
În acest sens, concentrarea preponderentă asupra trecutului sau viitorului este o tehnică de supraviețuire, deși nu foarte bună. Pentru că, de fapt, nu funcționează. Mai devreme sau mai târziu va trebui să revenim în prezent. La… aici și acum!
Concentrarea pe prezentul imediat nu este o idee nouă. Viziunea asupra trăirii și conștientizării momentului a fost esențială pentru viața și munca lui J. L. Moreno (psihoterapeut de renume mondial, întemeietorul psihodramei și a multor tehnici de sociometrie). El a subliniat că spontaneitatea și creativitatea pot fi antrenate astfel încât să existe un răspuns adecvat la fiecare nou moment al lui ”aici și acum”. Și alte multe psihoterapii (cum ar fi gestalt) au o viziune similară în scopul ca o persoană să devină cu adevărat conștientă, în fiecare clipă, de sine și acțiunile sale. Și mindfulness-ul acordă o atenție deosebită observării gândurilor și imaginilor pe care le ”consumăm” în prezent și la emoțiile aferente.
Concluzia este clară: ne trăim cu adevărat viața doar în momentul în care focusul nostru (cognitiv și emoțional) este în concordanță cu ”aici și acum”-ul fiecăruia dintre noi. Și personal subliniez faptul că nu contest importanța de a ne uita în trecut și a învăța (pe noi sau pe alții din ceea ce am experimentat), nici de a planifica sau visa. Dar insist pe prezent…pe aici și acum! Și iată câteva mici mecanisme prin care ne putem lega mai puternic de prezent:
- oferiți-vă mici ancore față de prezent: folosiți bilețele, hârtiuțe lipicioase sau alerte sonore sau vizuale pentru a vă reaminti de sarcini, obiective sau pur și simplu de agenda prezentului.
- recompensați-vă: încercați să fiți conștienți de orice moment și căutați un lucru de satisfacție: ne plimbăm?! Hai să simțim natura pe deplin; mâncăm?! (chiar și un banal covrig) Hai să identificăm cât mai multe arome, gusturi, texturi; Vorbim cu cineva?! Hai să ne bucurăm de toată atenția primită și oferită.
- faceți schimbări de rutină: în loc de pauza clasică la televizor sau stând pe canapea, faceți o plimbare sau culegeți niște flori; în loc de același drum de reîntoarcere de la servici sau același loc de făcut teme cu copilul, alegeți o schimbare care vă va aduce înapoi în prezent.
- Împărtășiți prezentul: invitați un prieten, un vecin sau un coleg de muncă să se alăture la o activitate sau un eveniment la care participați.
Doar în prezent putem sărbători fiecare moment al vieții. Rețineți că acest moment care se întâmplă aici și acum nu se va mai întoarce niciodată. Aici și acum avem ocazia să facem lucrurile să se întâmple, să ne dezvoltăm, să creștem. Mai mult decât să ne uităm la prezent, putem FI prezenți!
