În viața de zi cu zi, îmi caut și construiesc mereu ocazii de a fi bucuros, mulțumit, încântat, satisfăcut, împlinit….altfel spus: fericit. Și, pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, construiesc un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat…Dicționarul de fericire! Și, pentru că în data de 3 decembrie am sărbătorit Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, încerc prin pagina de astăzi să ofer un nou start de fericire pentru toți. Fără discriminare…
A discrimina – 1. A separa 2. A face distincție 3. A duce o politică prin care o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente de natură rasială, etnică, sexuală (dexonline.ro)
Organizaţia Naţiunilor Unite subliniază faptul că peste 10% din populaţia lumii trăiește cu o dizabilitate, aceasta fiind considerată cea mai mare minoritate din lume. Tehnic vorbind, dizabilitatea este o parte a cotidianului nostru, fiind un aspect de viață cu care toată lumea s-a intersectat sau se va confrunta în viitor… pentru că dizabilitatea poate fi fizică sau psihică, cum ar fi paralizia cerebrală sau tulburarea bipolară; frecventă sau rară, cum ar fi durerea cronică de spate sau narcolepsia; vizibilă sau invizibilă, cum ar fi sindromul Down sau anumite dificultăți de învățare; din naștere sau dobândită în timpul vieții, cum ar fi anumite tulburări genetice sau o dizabilitate bazată pe un accident sau pur și simplu pe etate.
Din păcate, în ciuda diferențelor între toate aceste forme de dizabilități, există o constantă pe care o experimentează majoritatea persoanelor cu dizabilități: stereotipurile, prejudecățile sau chiar discriminarea.
Așadar ce reprezintă discriminarea? În general, discriminarea definește tratamentul inechitabil, tendențios sau aducător de suferință unor persoane sau grupuri pe baza unor caracteristici precum rasa, sexul, vârsta, religia, orientarea sexuală sau starea de sănătate și dezvoltare: „e… țigan, handicapat, muiere, homo, pocăit, ochelarist…”. Acesta este cel mai simplu răspuns… Să explicăm de ce se întâmplă toate acestea e mai dificil.
Creierul uman pune în mod
natural toate conceptele învățate în variate și multiple
categorii tocmai pentru a le putea prelucra mai ușor și rapid și
pentru a da un anumit sens experiențelor trăite. Ulterior învățăm
și asumăm anumite informații ajutătoare privind aceste concepte,
pentru a le putea înțelege și mai clar în folosirea și
raportarea proprie la ele. De exemplu, copiii învață destul de
rapid să diferențieze băieții de fete. Dar valorile pe care le
atribuie acestor categorii, sunt învățate ulterior (de la părinți,
prieteni, colegi, cărți, povești, desene animate etc). Astfel,
adesea, discriminarea provine din educație lacunară, neînțelegere
sau ”moșteniri culturale” (oamenii pot avea convingeri de
prejudecată pentru că se conformează cu ceea ce este considerat
”normal” în grupurile sociale din care fac parte).
Legile interzic discriminarea, dar,
din păcate, discriminarea încă mai apare. Ce e de făcut din
perspectiva oamenilor care au trăit experienţa umilitoare de a fi
discriminați? Pentru sănătatea fizică și bunăstarea mentală,
este important ca oricine a suferit un comportament discriminatoriu
să găsească modalități sănătoase de a face față
discriminării:
– concentrează-te pe punctele tale forte
(concentrarea pe valorile proprii îi poate face pe oameni mai
rezistenți și mai capabili să facă față provocărilor
viitoare).
– căută sisteme de sprijin (o problemă cu discriminarea este că oamenii pot interioriza convingerile negative ale altora, chiar și atunci când sunt false; s-ar putea să începi să crezi că nu ești suficient de bun, dar familia și prietenii te pot ajuta să reîncadrezi acele convingeri greșite).
– identifică medii sociale de suport (poate doriți să vorbiți sau să vă plângeți, dar nu sunteți sigur cum să procedați sau vă este frică de reacție…un mediu social care nu vă judecă, vă poate elibera)
– ajută-te să limitezi răspunsurile somatice (a fi ținta discriminării poate stârni o mulțime de emoții puternice, care, la rândul lor, declanșează un răspuns fiziologic: crește tensiunea arterială, ritmul cardiac etc)
– caută soluții pentru viitor (analizați modurile în care puteți face față unor experiențe similare în viitor)
– apelează la ajutor profesional (discriminarea este dificil de abordat și tratat; uneori e nevoie de oameni, instituții, asociații care au anumite cunoștințe, instrumente, metode de a stopa sau limita efectele și cauzele discriminărilor)
Pentru noi, cei care suntem mai departe de rolul de victimă directă a discriminării pe baza unei dizabilități, esența promovării dezideratului de egalitate între oameni, ar trebui să fie un mod de viață cotidian. Oamenii sunt mult mai mult decât reușim noi să vedem în ei, mai ales din prisma limitărilor de sănătate cu care se confruntă. Toți putem construi o lume a „includerii” în care anumite „daruri” sau „talente” nu se cramponează de anumite provocări sau limitări…