În viața de zi cu zi, îmi caut și construiesc mereu ocazii de a fi bucuros, mulțumit, încântat, satisfăcut, împlinit….altfel spus: fericit. Și, pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, construiesc un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat…Dicționarul de fericire! Încerc să creez astfel, diferite pagini model de conștientizare a unor elemente aflate la îndemâna noastră în căutarea fericirii. Deşi nu ştiu aproape nimic despre cine citeşte aceste mici pagini, sunt recunoscător lor…
Recunoştinţă – Obligație morală pe care cineva o simte față de cel ce i-a făcut un bine; recunoaștere a unei binefaceri primite, gratitudine. (dexonline.ro)
2022. Am transformat cu multă bucurie decembrie în ianuarie. Ne-am bucurat de încheierea unui an poate prea provocator, sau poate cam greu în desfăşurarea lui, sau poate prea sărac în recompensele oferite, sau tocmai încărcat cu atâtea lucruri pozitive şi energizant. Indiferent de cum ne-am oferit atributul principal al lui 2021 ne îndreptăm rapid spre obiectivele prezentului şi perspectiva viitorului căutându-ne resurse interioare de motivaţie, energie, dinamism, încredere, speranţă…
Se întamplă des ca obiceiul de a mulţumi să fie văzut ca un gest simplu, politicos, dar care nu merită o deosebită atenţie din partea noastră, mai ales atunci când acest comportament îl facem doar în intimitatea gândurilor noastre. Ce vă propun eu, acum, este de a acorda un cât mai sincer “mulţumesc” anului proaspăt încheiat. De a fi recunoscători!
Recunostinta reprezintă o importantă resursă personală în slujba fericirii şi împlinirii. Recunostinţa este emoţia de a exprima apreciere pentru ceea ce avem. Dincolo de definiţia clasică a dex-ului (în care, personal, simt că nu cadrează conceptul de obligaţie) recunoștința este o emoție asemănătoare aprecierii pentru ceea ce primește o anumită persoană, fie că este tangibil sau intangibil, fie că este de la o altă persoană sau de la natură sau context. Prin actul de recunoștință, oamenii identifică şi îşi subliniază lor înşişi bunătatea din viața lor. În cercetările psihologiei pozitive, recunoștința este puternic și constant asociată cu trăirea unei stări de fericire mai intensă. Recunoștința îi ajută pe oameni să simtă şi să se focuseze pe emoțiile pozitive, să se bucure de experiențe, să-și îmbunătățească starea de sănătatea, să facă față mai uşor adversității și să construiască relații puternice. Ca rezultat adiacent, a fi recunoscător îi ajută pe oameni să se conecteze la ei înșiși!
Din perspectiva psihoterapeutică putem „vedea” recunoștința în trei moduri diferite:
– ca trăsătură de personalitate, legată de dispoziția generală a unei persoane (unii oameni experimentează în mod natural şi spontan recunoştinţa mai des decât alţii).
– ca stare de spirit, determinată de anumite contexte, medii sau situaţii; poate fluctua în timp. (oamenii pot experimenta perioade în care se simt mai recunoscători în general, iar alteori pot experimenta acest lucru mai rar sau mai cu dificultate).
– ca o emoție, declanşată de o conştientizare clară a unui anumit status privind propria persoană într-un conţinut de tip “aici-şi-acum”. (oamenii trăiesc spontan astfel de experiențe speciale care declanşează gratitudine şi recunoştinţă faţă de alţi oameni, de divinitate, de natură, de destin, de un anumit factor considerat relevant).
Prin oricare dintre aceste moduri exersăm recunoştinţa, aceasta ne face să nu mai considerăm viaţa doar ca pe un bun ce ne aparţine. Ne sensibilizează şi ne face să apreciem mai mult lucrurile, oamenii, experienţele din jurul nostru.
Recunoştinţa este un instrument facil, rapid şi simplu şi se poate obţine fără prea mult efort: tot ceea ce trebuie să facem este să fim conştienţi de ea! Şi, dacă totuşi acest lucru ni se pare dificil putem încerca astfel de metode:
– să exersăm gratitudinea în forme non-verbale; acestea includ zâmbete şi îmbrăţişări, ambele purtând o gama largă de mesaje şi emoţii (încurajare, empatie, înţelegere, acceptare sau sprijin).
– să folosim cuvintele în acord cu emoţiile interne; putem spune cuvintele „te rog” sau „mulţumesc”, dar nu îşi ating valoarea decât atunci când sunt combinate cu sinceritatea şi autenticitatea
– să scriem o scrisoare de mulțumire; oare ce impact ar putea avea acest lucru asupra unei relaţii o scrisoare de mulțumire prin care ne exprimăm plăcerea sau impactul acelei persoane asupra propriei noastre vieți?! (din când în când am putea să ne scriem nouă înşine o astfel de misivă).
-să ne facem un obicei din a scrie sau a împărtăși cu cineva drag gânduri despre bucuriile pe care le-am trăit într-o anumită zi / săptămână / perioadă, insistând pe senzațiile pe care le-am simțit când ni s-a întâmplat ceva bun.
– să medităm, să ne rugăm, să ne concentrăm asupra momentului prezent fără judecată.
Personal, metoda mea preferată de a-mi cultiva reconştinţa este (poate?!) mai banală: încerc să identific anumite lucruri aparent „inutile” sau „nesemnificative”. Iar apoi încerc să conştientizez în ce fel ar fi fost viaţa mea dacă nu le-aş fi avut. Pot astfel sa fiu recunoscator pentru frumuseţea unui copac, a cerului plin de nori, pentru mirosul de covrigi calzi, sclipirea unui far de maşină sau ceasul care numără necruţător timpul…. de-a lungul timpului am ajuns la capacitatea de a identifica lucrurile „bune” din viaţa mea şi a de înţelege că şi anumite momente dificile pe care le-am trăit au avut un efect pozitiv în felul în care sunt, simt şi gândesc astăzi!
