În viața de zi cu zi, îmi caut și construiesc mereu ocazii de a fi bucuros, mulțumit, încântat, satisfăcut, împlinit….altfel spus: fericit. Și, pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, construiesc un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat…Dicționarul de fericire!
Săptămâna trecută am dicutat în acest dicţionar de fericire conceptul de “a valida – validare”, specificându-l ca un facil dar şi deosebit de util instrument în a sprijini fericirea celor din jurul nostru. Ulterior, am fost însă rugat să explic în ce măsură reversul acestui mecanism psihologic, adică invalidarea, afectează oamenii şi relaţiile dintre ei.
Invalidare – A infirma, a nu confirma sau a nu recunoaște un act, declarîndu-l ca fiind lipsit de temei sau putere (juridică). (dexonline.ro)
Din nou Dex-ul ne conferă o definiţie cu trimitere clară spre domenii juridice, politice, cu toate că şi din punct de vedere psihologic şi psihoterapeutic validarea – invalidarea emoţională reprezintă puternice mecanisme psihice.
Analizând săptămâna trecută validarea emoţională subliniam că fiecare dintre noi vrea să simtă că este important pentru alţii, că vrem să fim auziți și văzuți și ne dorim ca sentimentele noastre să fie înțelese și acceptate. Pe de altă parte, în situaţia în care o persoană simte că experiențele sale interioare sunt ignorate, judecate sau negate, va fi invalidată şi va resimţi o valoare de sine scăzută şi poate chiar trăi anumite sentimente de rușine, culpă, dezamăgire sau disconfort. Invalidarea emoțională este atunci când gândurile și sentimentele unei persoane sunt respinse, ignorate sau judecate. Invalidarea emoţională perturbă relațiile și creează distanță emoțională. Sunt o mulţime de psihoterapeuţi care specifică faptul că invalidarea poate contribui major la tulburările emoționale.
Majoritatea oamenilor declară foarte asumat că în relaţiile lor sociale nu invalidează experiența internă a celor din jur. Şi acest lucru este adevărat prin prisma faptului că puțini oameni ar invalida intenționat pe altcineva. Problema apare tocmai din faptul că invalidarea emoţională reprezintă un mecanism psihologic atât de insidios încât apare tocmai pe baza unor intenţii bune şi pozitive… Şi, ca să fiu înţeles, vă propun să ne uităm la câteva dintre cele mai frecvente forme de invalidare emoţională:
– învinovățirea: această formă apare în special atunci când apar anumite situaţii / contexte care nu ne fac plăcere şi nici nu suntem capabili să ne asumăm responsabilitatea implicării noastre: “Nu te gândești niciodată și îngreunezi mereu totul.” / „La fiecare discuţie tu trebuie să plângi?!” / “În ultima perioadă eşti mereu plângăcios, mereu supărat de ceva și uite aşa strici mai mult…”
– judecarea: deşi nu avem autoritatea de a hotărî cum ar trebui sau nu ar trebui să se simtă o persoană, deseori îi judecăm emoţiile: „Reacționezi atât de exagerat” / „Acesta este un gând ridicol” ; iar când împlicăm şi sarcasmul e şi mai traumatizant : „Pentru atâta lucru iarăşi dai apă la şoareci…”
– minimizarea: suferința cuiva poate stârni un puternic disconfort pentru cei care sunt martori la ea, iar anumite metode de consolare apărute ca atare ajung, paradoxal, să invalideze: „Nu îţi fă griji pentru atâta lucru” / “Hai gândeşte-te că putea fi mult mai rău” / “Hai că măcar ai învăţat ceva din chestia asta nasoală…”
– negarea: mesajele de tip “nu ar trebui să te simți într-un anumit fel” transmit dezaprobare și superioritate, deci invalidează: „Nu ești supărat, știu cum te comporți când ești supărat” / “Nu ar trebui să te simţi jignită pentru că nu ţi-a răspuns la telefon” / “ Chiar dacă te tot plângi că nu ţi-e bine, eu ştiu că nu e adevărat” / “”Hai, nu fi trist. Vrei niște înghețată?”
– suprimarea: apare atunci când încercăm să eliminăm orice sentiment cu care nu suntem de acord: “Nu te mai frământa cu asta, continuă să te descurci” / “Nu sunt importante emoţiile din acel moment, ci cea ce faci tu în acel moment” / “Nu vreau să mai discutăm despre asta!”
În plus, faţă de toate aceste forme verbale de invalidare mai există manifestările nonverbale. La fel de puternice şi destabilizatoare prin anumite gesturi de tip mișcarea ochilor sau a privirii, fluturarea mâinilor sau baterea degetelor într-un mod nerăbdător. Dacă cineva își verifică ceasul în timp ce vorbește cu noi sau nu ne acordă atenţia pe care o aşteptam, ne ne simţim invalidaţi.
Invalidarea emoțională este dureroasă. Şi chiar dacă de cele mai multe ori este neintenționată, este un semn de abuz emoțional atunci când ne este “oferită” în mod repetat sau constant.
Aşa că, să nu uităm! Sentimentele noastre contează. Sentimentele nu sunt corecte sau greșite, ci ele sunt o reflectare a gândurilor, experiențelor și percepțiilor noastre personale, motiv pentru care doi oameni pot avea aceeași experiență, dar se simt diferit. Este important să structurăm relații cu oamenii care simţim că ne iubesc și ne respectă, şi cărora le pasă de sentimentele noastre și doresc (şi chiar fac eforturi) să ne înțeleagă cine suntem sau cum ne simțim. De asemenea, este important să ne pese, să înțelegem și să validăm sentimentele celor din jur !
