În viața de zi cu zi, îmi caut și construiesc mereu ocazii de a fi bucuros, mulțumit, încântat, satisfăcut, împlinit….altfel spus: fericit. Și, pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, construiesc un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat…Dicționarul de fericire! De doi ani de zile reuşesc să fac acest lucru, dar astăzi simt că e nevoie de o pagină care poate nu cadrează chiar cu conceptul de fericire. Mă simt încărcat de anumite emoţii precum tristeţe, dezamăgire, uimire, vexare, frustrare, durere, revoltă. Mă doare războiul! Astăzi Dicționarul nu omagiază fericirea, ci deplânge trauma…
Trauma – 1) Leziune corporală gravă provocată de factori externi violenți. 2) Șoc emoțional violent, provocat de o nenorocire. 3) Factor nociv care modifică personalitatea unui om, provocându-i emoții violente. (www.dexonline.ro)
Lăsând la o parte (dar fără a minimaliza) aspectele fizice, definiţia conceptului de traumă ne arată o suferinţă emoţională profundă cu repercursiuni ample asupra întreg psihicului uman. Mai simplu, am putea spune că trauma este răspunsul emoțional al unei persoane la o experiență stresantă şi nu există oameni care nu au cunoscut niciun fel de traumă. Spre deosebire de provocările şi dificultăţile cotidiene (în limbaj uzual greutățile vieţii de zi cu zi), evenimentele traumatice tind să fie bruște, în general cu un foarte scăzut grad de predictibilitate şi implică o amenințare gravă la adresa vieții unei / unor persoane. De obicei, un psiholog sau psihoterapeut defineşte ca evenimente traumatizante un accident de maşină, un comportament de agresiune sau violenţă, decesul unei persoane de referinţă, schimbarea bruscă a unui statut social, economic sau profesional, apariţia unei stări de boală, sau alte situaţii mai individualizate pe care o persoană o trăieşte ca un sentiment catastrofic şi de nesiguranţă.
Astăzi (martie 2022) toate aceste situaţii par să îşi piardă din amplitudine: un război în Europa părea o afirmație imposibilă în secolul XXI, iar războiul din Ucraina ne redefineşte viaţa. Un război afectează (combatanții și necombatanții deopotrivă), atât fizic, cât și emoțional.
Moartea, rănirea, violența sexuală, malnutriția, bolile și dizabilitățile declanşate, depresia și anxietatea, perturbarea de vieți și relații (familiale, sociale, comunitare sau statale) sunt unele dintre cele mai frecvente manifestări ale unui război. Toate acestea nu fac altceva decât să genereze traume psihologice.
O mulţime de cercetători şi specialişti în ştiinţe socio-umane subliniază faptul că efectele combinate ale războiului se extind frecvent nu numai din cauza expunerii directe la situații care pun viața în pericol, ci și prin factori de stres indirect, cum ar fi rănirea sau decesul rudelor, mediatizarea violenţei şi a ororilor declanşate de conflicte, dificultățile economice datorate războiului, migraţiei de supravieţuire a unei largi mase de populaţie sau a altor perturbări ale vieții de zi cu zi (programele educaţionale, sanitare, economice, culturale, sociale, sportive, artistice, politice etc). Acest tip de atrocități și suferința populației civile definesc o traumă pe scară largă socială creîndu-se un val de stres emoțional și psihologic extins. În plus, din experienţa altor conflicte ştim că durerea şi stresul post-traumatic pot persista mult timp după evenimentele care le-au declanşat.
Este firesc să trăim acum şi frica şi teama zilei de mâine pentru că în sistemele noastre valorice identificăm faptul că războiul este în esență un lucru foarte rău. Dar, lăsată neabordată sau netratată, trauma poate submina relațiile personale ale fiecăruia dintre noi și poate face ravagii în viața personală și profesională.
Ce putem face pentru a ne gestiona aceste masive emoţii distructive? Cel mai indicat este să încercăm să păstrăm un ritm de activităţi cotidiene ca anterior momentului declanşator de teamă. Informându-ne adecvat, din surse multiple şi într-un mod organizat despre ce se întâmplă şi validându-ne emoţiile trăite ca fiind absolut fireşti pentru aceste momente, ne putem focusa în acelaşi timp şi pe obiectivele noastre cât şi pe cele ale celor dragi nouă într-un mod cât mai eficient. Mâncarea sănătoasă, exercițiile fizice, evitarea alcoolului, susţinerea unui program de somn corespunzător sau păstrarea relaţiilor cu cei dragi pot ajuta la ameliorarea simptomelor traumei. Iar posibilitatea de a ajuta în a reduce cât de puţin din suferința nevinovaților atinşi de trauma războiului, prin orice fel de tip de campanie (directă: ajutor către victime, indirectă: presiune asupra comunităţilor sau liderilor pentru a evita războaiele sau conflictele) ne poate defini mai clar sentimentul de control în gestionarea acestei situaţii.
În sensul acestor posibile căi de a ne proteja, vă propun spre lecturare şi aprofundare un deosebit de valoros material creat de către doamna Diana Lucia Vasile (psiholog / psihoterapeut) sub egida Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei: https://www.istt.ro/documente/Fii_Bine_cu_Tine_in_vremuri_tulburi.pdf
Vreau să multumesc pe aceasta cale tuturor organizaţiilor, asociaţiilor, instituţiilor, dar în special oamenilor care în spiritul compasiunii acţionează prin orice gest la îndepărtarea unor suferinţe şi traume!
„Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui!” (Matei 5, 7)
„Dacă vrei ca ceilalţi să fie fericiţi, practică compasiunea. Dacă vrei să fii fericit, practică compasiunea!” (Dalai Lama)
