Albert Einstein afirma că “lumea pe care am creat-o este produsul felului în care gândim”. Dar, tot el sublinia faptul că permanent ”avem nevoie de un nou mod de a gândi”…
În fapt, pur și simplu ”a trăi” înseamnă a modifica, a schimba, a adapta. Viața este schimbare. Unele schimbări sunt rezultatul bio-existenței aflate sub auspiciul trecerii timpului. Altele sunt generate de comportamentul uman, iar câteva apar ca urmare a unor circumstanțe sau coincidențe (a soartei).
În ceea ce privește schimbările umane, putem spune că reprezintă o nevoie curentă și naturală: fie că dorim să ne lăsăm de fumat, să schimbăm dieta, să ne îndepărtăm de o anumită relație toxică, să ne urmăm anumite idealuri, să creăm valori sau să ne îmbunătățim stilul propriu de viață. Permanent ne evaluăm și, coroborat, cu dinamica întregii lumi, tindem să ne schimbăm și noi. Paradoxal însă, se întâmplă în numeroase cazuri și situații să identificăm destul de rapid și concret o astfel de nevoie de schimbare, dar punerea ei în practică să ne dea mult de furcă. De ce? Pe scurt, din două mari cauze.
În primul rând, pentru că atunci când ceva este nou și necunoscut, creierul nostru poate reacționa cu neliniște și disconfort, activând răspunsul la stres. Chiar și o schimbare pozitivă (apariția unui copil, o vacanță îndelung așteptată) ne poate face să ne simțim neliniștiți. E în regulă să simțim așa!
Și tocmai asumarea acestui fapt ca fiind normal și natural, ne poate defini o modalitate de depășire. Gestionarea stresului ne poate facilita accesul într-un mod relaxat și încrezător la noi și noi oportunități. Făcând în mod activ lucruri care știm că ne reduc nivelul de stres (exerciții fizice, meditații, pictură) ne creștem autocontrolul. Iar acest autocontrol este deosebit de important în stabilirea de noi rutine.
Un alt obstacol major în asumarea unor schimbări e determinat de prejudecata incertitudinii. Ca oameni, suntem influențați de numeroase prejudecăți de care nici măcar nu suntem conștienți. O prejudecată poate fi definită ca o credință irațională care poate influența inconștient procesul nostru de luare a deciziilor. În fața unor schimbări incertitudinea reușitei se va comporta ca o prejudecată puternică care poate afecta chiar procesul cognitiv legat de acea schimbare. Altfel spus ne așteptăm la cel mai rău scenariu în situații incerte. Și, foarte ușor, ajungem să fim convinși de această perspectivă.
Recunoașterea acestui răspuns automat ne poate ajuta. Admițând acest tip de negativitate, este posibil să fim capabili să ne gândim mai rațional și pozitiv la situația noastră. Astfel putem apela la strategii de tip ”dacă… – atunci…”. În circumstanțele care nu sunt sub controlul nostru, este important să vizualizăm barierele cu care ne vom confrunta pentru a ne menține proiectele, obiceiurile și perspectivele (dacă o să se întămple acel lucru, atunci voi face …). Pregătirea unor astfel de situații ne vor reduce anxietatea atunci când lucrurile se schimbă și ne vor da un sentiment de control în timp.
Nevoia de schimbare precum și frica de schimbare e un cuplu care se regăsește în structura internă a omului; permanenta evaluare a sinelui și dorința de evoluție versus confortul actualei identităţi și structuri valorice. Nu există în niciun caz o valoare corectă sau universal valabilă a acestui raport schimbare/rezistență, dar să ne amintim că deja de acum cca. 2500 de ani, Heraclit din Efes, spunea „Totul curge, nimic nu rămâne neschimbat”.
