O fațetă paradoxală (poate?!) din frumusețea vieții de zi cu zi o reprezintă faptul că este imprevizibilă. Nimic nu este permanent, totul se schimbă ca formă, structură, dinamică, relație, conținut. Și, desigur, toată această mulțime de schimbări ne transformă permanent în cine suntem, aceste schimbări având un impact constant asupra vieților noastre. Provocarea – problemă este că trebuie să ne cultivăm abilitatea de a accepta cu adevărat orice schimbare și, pur și simplu, să o îmbrățișăm prin asumare.
Dacă viața ar avea forma unui un râu și ”a trăi” ar fi echivalentul la ”a înota”, am avea două posibilități: am putea să ne avântăm în vâltoarea vieții fiind siguri de parcurgerea traseului proiectat conform dorințelor și viselor noastre; sau am putea să ne deplasăm bazându-ne pe forța noastră, dar lăsându-ne ghidați și de flux, navigând prin toate vârtejurile sau apele line care ni se arată de-a lungul drumului.
Desigur, viața ne aduce multe provocări, cum ar fi despărțirea de o persoană dragă, starea precară de sănătate, moartea cuiva pe care îl iubim, diferențierile socio-culturale resimțite în raport cu comunitatatea… și multe astfel de lucruri care ne-am dori să nu se fi întâmplat niciodată. Pot fi experiențe dureroase sau chiar traumatizante, și, de multe ori pare mult mai ușor să fugim de acele evenimente, să ne ignorăm emoțiile și sentimente și să nu acceptăm adevărul situației noastre. E oare însă sănătos să ”înotăm” împotriva acestor turbulențe? Părerea mea, din acest punct de vedere se poate rezuma astfel: dacă începem să cultivăm acceptarea în viața noastră, probabil că vom face față crizelor viitoare într-un mod diferit și le vom vedea dintr-o altă perspectivă. A accepta cu adevărat ceva ce nu putem schimba, ne conduce spre a găsi noi modalități de a gândi, de a acționa sau a simți despre ceva anume. Este deosebit de important să ne asumăm faptul că nu avem decât puteri limitate asupra multor evenimente externe, iar ceea ce putem controla se regăsește în gândurile și opiniile noastre.
Multe din dezamăgirile personale provin tocmai din faptul că încercăm să controlăm ceea ce nu este de controlat, ceea ce nu se află în puterea noastră şi astfel putem experimenta diverse emoții negative (frustrare, dezamăgire, frică, nemulțumire) care ne atacă imaginea de sine. Stima de sine. Sinele în esența sa.
Repet și insist: cred cu tărie faptul că e important să ne dezvoltăm obiceiul de a accepta realitatea. Acceptarea este un proces greu, dar se poate dovedi extrem de plină de satisfacții pentru cei care și-o asumă. Acceptarea este una dintre cele mai puternice stări de spirit în care putem coexista, deoarece acceptând faptul că nu putem fi mereu cum ne dorim, ne calibrăm automat spre a lupta în sensul viselor noastre.
