Stare neplăcută de nesiguranță. Insatisfacție. Lipsa sentimentului de control. Scenarii haotice cu un extrem de redus grad de predictibilitate. Cam acestea sunt dimensiunile emoționale ale zilelor noastre. Într-un singur cuvânt: disconfort! Disconfort-substantiv neutru -Lipsă de confort / Stare neplăcută de nesiguranță, de insatisfacție. (DEX). Pandemia actuală ne propune redimensionarea noastră privind acest complex concept!
Dacă privim în ansamblu, constatăm că în ultimul timp, lumea noastră modernă a încercat să elimine pe cât posibil disconfortul care era considerat un lucru teribil de anost și retrograd. Centrale termice, mașini de spălat haine sau vase, computere, telecomenzi, tot felul de mașinării și gadgeturi bazate pe IA (inteligență artificială)… Toate au fost propuse și implementate pentru a adăuga confort. Și implicit fericire. Nu trebuie decât să ne uităm la câteva reclame pentru a ”descifra” mesajul universal propus: disconfortul de orice fel împiedică fericirea. Și pentru asta avem analgezice mai puternice, televizoare mai mari, cursuri de dezvoltare personală mai multe, divertisment mai variat…
Dar oare această ipoteză e chiar adevărată? Îndepărtarea disconfortului ne poate face să ne simțim grozav, dar ne poate deturna de la felul nostru de a fi, și, poate chiar de la niște oportunități neprevăzute. Să explic: o arsură ne indică să evităm să ne mai apropiem de foc, iar frica ne poate ajuta să alegem comportamente mai sigure. Din punctul meu de vedere, disconfortul pe care îl putem simți poate însemna un semn de avertizare. Disconfortul face parte din viața noastră și a acționa în ciuda disconfortului ne ajută să ne reducem îngrijorarea, să devenim mai rezistenți, să ne dezvoltăm sau să ne atingem obiectivele. Putem lua ca exemplu două mari categorii socio-culturale: artiștii și sportivii de performanță. Artiștii de-a lungul istoriei au curtat în mod constant cu disconfortul tocmai pentru a produce lucrări cât mai autentice despre condiția umană. Pentru mulți artiști, ameliorarea sau negarea durerii ar însemna blocarea muzelor creative. Pe de altă parte sportivii declară că ”într-o lume în care confortul este rege, activitatea fizică grea oferă o ocazie rară de a practica disconfortul”. Iar cercetările confirmă beneficii psihologice clare a acestora.
Problema cu reprimarea disconfortului nostru psihic este că acele sentimente negative nu dispar, ci se acumulează și escaladează. Ignorându-ne disconfortul ne perpetuăm și ne întărim sentimentele de incapacitate, neîncredere sau incompetență, ne rănim pe noi înșine.
Așa că propun: asumarea disconfortului! Doar acceptând cu adevărat faptul că traversăm (individual sau colectiv) o perioadă disconfortantă, vom ști să facem tot posibilul pentru a crea zone confortabile pentru noi și pentru cei dragi, deoarece suntem atrași de siguranță și securitate. Confirmând disconfortul ne permitem să facem observații obiective și pertinente, chiar suferind. Disconfortul ne dă viziune. Viziunea de a ne dezvolta și a fi fericiți!
