Iubirea este un concept care, din punctul meu de vedere, poate fi extrem de dificil de definit. Și acest lucru se datorează faptului că iubirea este un sentiment atât de complex care, înainte de a fi asumat cognitiv, se trăiește. Intens. Cu implicare și consum de energie. Cu o largă panoplie de emoții secundare: de la speranța reciprocității la extazul de a fi, de la bucuria arătată tuturor la durerea pierderii ei…
Vechii înțelepți greci foloseau cu precădere patru feluri distincte pentru a explica iubirea: eros, philia, storge și agape.
Astăzi, tocmai în așteptarea primei zile din decembrie, simt nevoia de a detalia ceea ce văd eu din perspectiva iubirii de tip agape. Spre deosebire de pulsiunea pasională a iubirii-eros, de comuniunea iubirii-philia, sau de securitatea, căldura și atașamentul iubirii-storge, iubirea agape este cea mai rațională dragoste! Pentru că ”ținta” ei nu o reprezintă o persoană și nu se compune din dovezi directe către cineva. Iubirea agape se bazează pe convingeri. Agape nu este un sentiment care se naşte instantaneu în inimile noastre ci este un construct dinamic bazat pe principii, calități și valori. În scrierile antice, agape semnifica în general iubirea față de divinitate și absolutul de nepătruns al divinității. Ea putea emerge până la abandon şi negare de sine în favoarea şi de dragul țelului iubit, transformând anumite trăsături omenești în adevărate caracteristici dumnezeiești. Ulterior acest termen a căpătat anumite extrapolări referindu-se la faptul de a te implica cu toată dăruirea în a căuta binele celor din jurul tău. A te dărui cu responsabilitate pentru a-ți ajuta și susține pe cei de lângă tine. Dar, dacă ne focusăm atenția pe această formă de altruism manifestată prin aplecarea/dorința unui om de a pune binele comun înaintea binelui propriu, ne regăsim într-una din posibilele definiții ale patriotismului.
Patria este pământul părinţilor noştri. Chiar termenul “patriae” derivă din latinescul “pater” (părinte). Iar toate emoțiile și afectele declanșate de creșterea, cultura, memoria, educația și limba noastră pot să declanșeze această iubire de tip agape. Din punct de vedere psihologic, patriotismul, reprezintă o combinaţie de sentimente referitoare la legătura afectivă pe care cetăţenii unei țări o au pentru patria lor. Desigur putem căuta și alte cauze care pot întări acest sentiment: nevoia de apartenență, bucuria interacțiunii umane sau conștientizarea puterii rețelei sociale care se clădește prin fiecare din noi într-un anume context local, social sau cultural. Dar cel mai important lucru pentru acest tip de iubire agape, patriotismul, este faptul că este o manifestare eminemente legată de voință. De voința noastră de a crede, a spera, a construi, a realiza, a determina, a proteja, a apăra… atât de multe feluri în a fi alături de patria ta… Pentru că specificitatea patriotismului nu poate fi decât una personală. Și, da, și eu cred că amor patriae nostra lex (dragostea de țară este legea nostră) este o expresie puțin depășită de timpul în care trăim. Dar, chiar dacă este dificil în a spune că ”iubesc România” (cu tot și toate ce o definesc și compun), haideți să încercăm, și nu doar de acest 1 Decembrie, să căutăm și să ne bucurăm în a iubi lucruri, oameni, locuri, mâncăruri, tradiții, produse, istorii, arte și cunoașteri din țara noastră. De toate acele aspecte de care suntem atât de legați și bucuroși, prin faptul că suntem români!
La mulți ani, românilor! La mulți ani, Românie!
