În acest weekend, în timp ce mă răsfățam cu lectura, am fost plăcut surprins de o perspectivă atât de plastică a unui concept atât de natural: ”timpul nu-i un lucru care trece….e o mare pe care plutești” (mulțumesc Margaret Atwood!).
Clar nu e o abordare nouă, dar, uneori, uităm parcă de acest lucru și schimbăm ecuația în care noi suntem niste variabile fixe și timpul se scurge pe lângă noi… Și această idee a trecerii timpului este susținută prin, atât de fireștile abordări de genul: timpul trece, curge, zboară sau azi s-a scurs… sau weekendul a trecut…sau ce repede a trecut ziua asta…Toate aceste metafore ne îndeamnă spre viziunea unui fel de „mișcare” neîncetată a timpului actual.
Totuși, potrivit multor gânditori, filosofi, cercetători, fizicieni timpul este o iluzie sau o percepție naivă asupra unei realității fizice în care realitatea este doar o rețea complexă de evenimente în care proiectăm secvențe din trecut, prezent și viitor. În fapt existența ”timpului” depinde de mintea și de conștiința noastră. De ce cred că e important de luat în seamă acest fapt? De ce e util să ne uităm la noi ca la niște variabile curgătoare și nu la timp?Pentru că este astăzi! Nu putem schimba ieri, iar mâine nu este tangibil. Astăzi (acum) este singurul lucru pe care îl putem gestiona. Și, da! Accept ideea că din ieri învăț pentru mâine. Dar acțiunea și energia depind de astăzi. Și, cu cât o să îmi acord mai multă energie pentru astăzi, în detrimentul lui ieri sau mâine, cu atât am șanse mai mari de reușită în tot ceea ce fac. Să exemplific: de multe ori când ne tensionăm, ne îngrijorăm, ne agităm de ceva viitor, ne îndreptăm foarte mult atenția și energia noastră spre acel punct-moment căruia nu-i putem face nimic, așa că ajungem să nu facem nimic care să ne liniștească prezentul. Oare ce s-ar întâmpla dacă am folosi acea energie pentru creșterea/dezvoltarea/existența noastră de acum? Probabil vom obține ceva util/reparator/benefic acum (cu sau fără a influența viitorul). Dar, absolut, e mult mai bine decât nimicul panicat anterior.
Fără a ignora tărâmul pe care visăm să îl atingem, și ținând cont de încărcătura cu care ne-am îmbarcat în călătoriile noastre, să nu uităm să ne concentrăm pe ceea ce facem și simțim în prezent, în oceanul timpului pe care plutim!
