În acest weekend o veche amică îmi spunea că traversează o perioadă în care nimic nu o mai mulțumește pentru că o apasă atât de mult tensiunile familiale. Din discuțiile cu ea am ajuns la un consens: nu tensiunile din familie o surmenează, ci de fapt amintirea tuturor episoadelor tensionate din mediul său familial…
Astfel, mi-am readus aminte de o dilemă personală profundă: de ce oamenii au uneori atât de mari dificultăți în a accepta pur și simplu prezentul? În fond, singurul lucru care ne însoțește pe toată perioada vieții este ”prezentul”! Nu există o altă cale de a trăi. Nu putem acționa în trecut, pentru că acesta s-a terminat, și, în același timp, nu putem să existăm în viitor, pentru că timpul nu ni se supune (încă?!) nouă. Prin urmare, tot ce avem, este aici și acum. Cum putem uita de atâtea ori să fim pe deplin prezenți de aici și acum?
Pentru că ne lăsăm prea ușor atrași de amintirile dureroase ale greșelilor, eșecurilor, dezamăgirilor și neîmplinirilor? Sau pentru că plonjăm în reveriile viitorului ca un fel de evadare? Chiar dacă aceste tertipuri funcționează în spiritul acoperirii unor nevoi imediate (de rușine, vinovăție, speranță, furie, dezgust, expectanță), mai devreme sau mai târziu, trebuie să revenim la prezent: cumpărăturile trebuie făcute, proiectul de la serviciu trebuie realizat, copiii trebuie duși la doctor, iar mâncarea trebuie gătită… Și clar: cu cât suntem mai distrași de trecut sau obsedați de viitor, cu atât prezentul nu e cel mai reușit.
Nu contest importanța de a ne uita în trecut și a învăța (pe noi sau pe alții din ceea ce am experimentat), nici de a planifica sau visa. Dar insist pe prezent…pe aici și acum! Pentru că prin aici și acum avem șansa să ne acordăm senzațiile fizice cu gândurile și cognițiile prezente, declanșând noi și noi emoții. Ne conectăm cu ”Eul” nostru. Prin această conectare putem să lucrăm eficient pentru toate reparațiile ”Eu-rilor” noastre din trecut, care au poate nevoie de iertare, împăcare, înțelegere. Sau astfel putem să ne pregătim pentru structurarea ”Eu-lui” a ceea ce dorim să fim!
Repet! Nu spun că trecutul și viitorul sunt lipsite de importanță, dar din perspectiva concretă a accesibilității acestora, putem spune că acestea pur și simplu nu există. Fiecare experiență are loc aici și acum, așa că alegerea mea ca psihoterapeut este să mă concentrez pe această experiență. Pentru că așa pot acționa!
