Unul dintre cele mai acute conflictele inter-personale (cu noi înșine) se referă la seducția recompensării imediate față de situația pe care o preconizăm în viitor. Mirajul sau bogăția stimulativă a prezentului poate arunca un mare con de umbră peste aspectele cognitive pe care ni le definim pentru viitor. Oare de ce un dealer auto va insista să intri în mașina pe care încă nu știi, dacă o vei cumpăra și să simți tapițeria, să vezi interiorul, să testezi capacitățile acelui model?! Din același motiv, din care viitorul pare atât de departe față de prezentul pe care îl simțim instantaneu, mulți dintre noi ignorăm ce și cum mâncăm (deși ne gândim frecvent la stilul nostru alimentar), sau fumăm (plăcerea de acum stopează principiul ”sănătatea noastră viitoare”) sau pariem, sau bem peste un anumit grad, sau ne pierdem nopțile. De asemenea putem avea dificultăți legate de administrarea unui buget, de împărțit timpul între familie și job, sau alte astfel de echilibre precare. Puterea prezentului poate explica și de ce unii sportivi iau anabolizanți și de ce în unele familii fericite apar relații extraconjugale sau de ce consumul de stupefiante cuprinde atât de efervescent clasa tinerilor.
Ce se poate face oare când identificăm faptul că în anumite situații suntem prea slabi pentru a rezista unei ispite prezente, deși conștientizăm că viitorul nu va fi deloc optim în acel caz? Un posibil răspuns ni-l oferă Ulise. Da! Ulise, cunoscut ca și Odiseu, unul din eroii mitologici ai Greciei antice. Într-una dintre provocările sale, Ulise trebuie să navigheze pe lângă o insulă populată de sirene. Acestea ademeneau marinarii cu fermecătoarele lor cântece, iar ei rupți de realitate se aruncau în apă (și mureau înecați) sau naufragiau pe acea insulă (și mureau de foame). Din fericire, vrăjitoarea Circe îl sfătuiește anterior pe Ulise să astupe cu ceară urechile tuturor membrilor din echipaj, iar pe sine să ceară să fie legat de catargul navei sale și eliberat doar după ce au trecut de sirene. Ulise chiar le-a ordonat oamenilor săi să-l păzească cu armele îndreptate spre el și să-l imobilizeze în cazul în care ar fi reușit să se dezlege. Acest tertip va permite echipajului să treacă cu succes pe lângă insulă, iar Ulise va reuși să facă ceea ce nimeni înainte de el nu a reușit vreodată – să audă cântecul frumoaselor sirene și să rămână în viață.
Pactul lui Ulise a devenit o tehnică din psihologia comportamentală care ne permite să facem o alegere în prezent, alegere care ne leagă sau ne „blochează” o acțiune sau o decizie în viitor, de obicei prin intermediul unei sistem structurat de constrângeri externe sau stimulente. Acest tip de ”contract” este o decizie luată liber, concepută acum și destinată pentru momentul pe care estimez că nu o să-l pot manageria corespunzător. Atât recompensa, cât și pedeapsa ajută tehnic la acest tip de asumare, atâta timp cât suntem sinceri și corecți cu noi înșine. O abordare-recompensă ar putea fi: „dacă îndeplinesc acest termen limită, primesc o recompensă (un film, o anumită prăjitură, un parfum?). Dar, studiile, indică o reușită în astfel de contexte prin abordarea variantei pedeapsă. De exemplu: „dacă nu sunt la biroul meu până la 9 dimineața, îmi voi anula pauza de cafea” sau ”în momentul în care mai declanșez o dispută în colectivul meu voi cumpăra o prăjitură fiecărui coleg” sau ”dacă nu o să îmi achit facturile la timp, îmi voi ruga un membru din familie să îmi gestioneze o parte din buget” sau ”dacă îmi pic primul examen, voi cere unui prieten să îmi modifice toate parolele rețelelor de socializare până la terminarea sesiunii”. Americanii au modelat aceste tipuri de pacturi pe puniții financiare: dacă ceva nu fac cum trebuie într-un anumit interval de timp, o anumită sumă de bani se virează automat din contul meu bancar în cel al prietenului meu… Această din urmă tehnică este atât de eficientă încât se discuta posibilitatea ca Yale School of Management să formeze o echipă (economiști – psihologi comportamentali) care să creeze o aplicație online gratuită bazată pe pactul Ulise. Ecuația creării acestei aplicații este: anticiparea neconformității și luarea de măsuri pentru prevenirea acesteia.
Personal, cred că pactul lui Ulise poate fi o modalitate simplă, pentru noi toți, de a ne proteja de anumite momente pe care ni le identificăm ca fiind vulnerabile. Și a le preveni cu un plan cognitiv bine structurat. Și cel mai important, e să fim sinceri și corecți cu noi înșine și să ne respectăm acel plan. Cu recompensele sau penalitățile aferente.
