Alături de prieteni, dar şi de foarte foarte mulţi necunoscuţi, am trăit zilele acestea magia artelor prin intermediul mulţimii de spectacole desfăşurate sub egida Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (ediţia 29! felicitări şi Mulţi Ani!). M-am bucurat astfel de multă frumuseţe (tema acestei ediţii) şi am respirat încântare. Şi totuşi, dincolo de aceste emoţii intense, psihoterapeutul din mine a observat un comportament oarecum ciudat, în special în rândul tinerilor spectatori. Astfel, mulţi tineri işi consultau mereu telefoanele pentru a fi la curent cu cât mai multe detalii legate de alte spectacole, ignorând uneori chiar derularea live la care se angajaseră prin prezenţa lor. Fără a mă erija într-un observator deosebit, astăzi vă propun în paginile Dicţionarului de fericire1, un termen care încă nu există în Dex-ul românesc, dar care începe tot mai frecvent să apară în manifestările comportamentale, FoMo. Pentru a-l detalia cât mai bine o să mă folosesc de două concepte ale dicţionarelor româneşti.

Frică = Stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; A rata = 1. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. A nu reuși, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greș. 3. A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. (dexonline.ro)

Cei doi termeni pot fi observaţi şi analizaţi atât în mod independent, fiecare având o anumită semnificaţie pentru fiecare dintre noi, dar şi într-un context comun, cu o oarecare subordonare ciclică şi dinamică între termeni: mi-e frică să ratez ceva sau ratările îmi declanşează frica de a continua / de a mai încerca.

Cercetătorii în analiza comportamentului uman au identificat un comportament puternic legat de creşterea importanţei şi dezvoltării reţelelor sociale şi l-au denumit FoMo. FoMo este prescurtarea engleză pentru Fear of Missing Out, pe care o putem traduce ca frica de a rata / de a pierde ceva. Şi chiar dacă acest concept FoMo e atât de vizibil în imensa structură a rețelelor sociale din ziua de azi, putem spune că nu este chiar un concept nou. Ci, poate, nedefinit prea exact până acum.

Indiferent de generație, probabil că toți am avut la un moment dat o experiență în care am simțit anumite efecte disconfortante de omisiune, ratare, scăpare a ceva interesant, important, incitant pentru noi: nu am putut merge cu nişte prieteni şi ne-am petrecut seara întrebându-ne ce am ratat… sau am refuzat să ieşim cu câţiva colegi de muncă în pauza de masă şi ne-am gândit că poate tocmai acum se discută ceva important pentru echipă… sau am ales un concert / un restaurant / un film şi în timp ce îl “consumăm” sau chiar şi după, avem o nevoie imperioasă de a verifica prin orice mijloace (telefon, cunoştinţe, poveşti, relatări, bârfe) dacă alegerea noastră a fost îndeajuns de inspirată.

Frica de a pierde / de a rata este un răspuns emoțional fie la credința că alți oameni trăiesc o viață mai bună, mai satisfăcătoare, mai ofertantă, fie la perspectiva că într-o anumită conjunctură ce ţine strict de alegerile noastre, sunt ratate anumite oportunități importante.

Conform neurocercetătorilor, FoMo este un sindrom generat de amigdală – parte a creierului responsabilă cu detectarea oportunităţilor şi a amenințărilor pentru supraviețuire. Această parte a creierului percepe în anumite situaţii perspectiva de “a rata o oportunitate” ca o amenințare directă la securitatea propriei persoane. “Oamenii sunt de două ori mai afectați de pierderi decât de câștiguri” – aceasta este una dintre concluziile lui Daniel Kahneman (celebru psiholog israelian şi laureat al Premiului Nobel pentru economie pentru Teoria perspectivelor) şi Amos Tversky (psiholog cognitiv și matematician israelian). Aşadar, aşa putem înţelege mai bine substraturile instinctul nostru de a evita durerea de a pierde / rata o oportunitate şi dorinţa de a scăpa de această teamă cu orice preţ. Ca atare FoMo duce adesea la sentimente de neliniște, nemulțumire, depresie, stres, anxietate sau agitaţie psihomotrică.

În 2013, conceptul FoMo și explicaţia sa au fost adăugate în Oxford English Dictionary, iar în momentul de faţă există mai multe variante lingvistice și culturale înrudite cu acesta, în domenii variate precum: utilizarea internetului sau a aplicaţiilor acestuia, reţelele sociale, jocuri video, marketing (FoMo este utilizat într-un mod bine direcționat pentru a crește vânzările de produse, de exemplu, prin utilizarea numărătorii inverse pe site-urile web pentru a arăta că un produs va mai fi disponibil doar pentru câteva zile sau prin promovarea unor dovezi că alte persoane se bucură de un anumit eveniment sau produs), investiţii (tendințele pot determina liderii de afaceri să investească pe baza percepțiilor despre ceea ce fac alții, mai degrabă bazându-se pe propria strategie de afaceri) sau crypto (în sfera crypto, FoMo este un răspuns emoțional care apare din cauza fricii de a pierde anumite câștiguri potențiale atunci când prețul unei monede se apreciază şi conduce adesea la o decizie impulsivă de cumpărare).

Principalii declanșatori ai acestui sindrom sunt legaţi de trei dimensiuni personale:

– analiza activităților prietenilor și cunoștințelor noastre (iar reţelele sociale ne oferă din plin această posibilitate) în care NU suntem implicați; acest lucru poate duce la teama că suntem excluși (voluntar sau accidental) sau că nu suntem plăcuți de oamenii care sunt importanți pentru noi.

– existenţa foarte multor opțiuni; pe măsură ce paleta de posibilităţi (joburi, petrecere timp liber, seriale, vestimentaţie) creşte, dorinţa de a alege scade şi stresul se dezvoltă putând determina chiar o „paralizie a alegerii”.

– nevoia de a fi la curent; fluxul nesfârșit de știri (la un click distanță în orice moment) ne ţine acut într-o stare de vigilenţă pentru a nu pierde nicio tendință, evoluție sau oportunitate.

Pentru a combate FoMo este necesară o schimbare de perspectivă care include: managementul mai atent al timpului alocat reţelelor sociale, atenţia pe relaţiile umane importante şi identificarea propriului sine. Abordarea unei atitudini de a fi “aici-şi-acum” ne ajută pe o asumare a realităţii înconjurătoare a propriului sine. Când suntem atât de atenţi la la „ceilalţi” , „altundeva”, “altcumva” ne pierdem pe noi înşine în comparaţii eronate între propria persoană şi percepţia noastră privind alte persoane. În momentul în care vom limita acest tip de comparaţii şi ne vom uita cu recunoştinţă la ce şi cum suntem, vom putea manageria mult mai facil acest modern sindrom, FoMo.

1 pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, construiesc un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat… Dicționarul de fericire!