Întâlnesc des în cabinet situații în care sunt întrebat ”Adi, cum să fac să îmi elimin toate fricile mele?” sau ”Ajută-mă să îmi înving frica. Definitiv!”. Răspunsul meu este fără echivoc: ”pe lângă faptul că acest lucru e imposibil, ar fi și dăunător”. De ce?
În momentul în care suntem expuși unei situații cu potențial de pericol asupra noastră a altor elemente personale (persoane, obiecte, contexte), corpul nostru reacționează extrem de rapid: inima ne bate mai tare, respirația devine mai rapidă, transpirăm brusc iar mușchii ni se încordează. În fapt, creierul stimulat de percepția pericolului eliberează substanțe chimice specifice (cea mai cunoscută este adrenalina) care determină ca vasele de sânge să se dilate pentru a furniza mai mult oxigen și nutrienți, iar nivelul de glucoza din sânge crește semnificativ, pregătind o doză mare de energie, în caz de nevoie. În câteva secunde putem simți din plin emoția de frică.
Considerată de mulţi dintre noi mai degrabă un “dezavantaj” decât un puncte forte, o emoție negativă și neplăcută, frica este, în realitate, pentru majoritatea situaţiilor în care ne aflăm de-a lungul vieţii, principala emoţie căreia îi datorăm conservarea. Frica este utilă pentru că tocmai îndeplinește acel rol important în siguranța și integritatea noastră, prin mobilizarea energetică a organismul pentru a reacționa în fața pericolului. Pe baza fricii, fără să știm exact ce facem (sau de ce facem) reușim să ne declanșăm anumite ”protocoale” care ne securizează de acele elemente care ne pot pune viaţa în pericol. Dacă nu trăia frica, omul nu ar fi supravieţuit pe Pământ atât de mult…
Bineînțeles că nu e de dorit ca emoția de frică să ne domine, să ne paralizeze sau să ne înghețe. Și atunci, da! E nevoie de anumite demersuri psihologice sau psihoterapeutice prin care să poată fi gestionată această stare interioară. O frică nu va putea fi niciodată total eliminată, ci maxim poate fi gestionată și manageriată prin anumite mecanisme de control pentru a nu fi distructivă.
„Omul curajos nu este cel care nu se teme, ci cel care controlează această frică.” (Nelson Mandela)
