Reperul de psiho…
Nu sunt rare situațiile în care fiul meu sau alți adolescenți cu care intru într-o discuție să mă întrebe: ”cum a fost pe vremea comunismului? cum era când erai tu copil… e mai bine acum?!”. Și, deși de fiecare dată încerc să răspund cât mai concret, astăzi vreau să încerc să dau un răspuns mai general. De ce astăzi? Pentru că, potrivit unui studiu INSCOP aproape 50% dintre români cred că regimul comunist a fost un lucru bun pentru România.
Decembrie 1989 surprinde România într-o perioadă de proteste, lupte de stradă și demonstrații desfășurate pentru îndepărtarea regimului comunist condus de unul dintre cei mai opresivi dictatori ai acelor vremuri. România se remarcă prin faptul că, spre deosebire de toate celelalte state est-europene, care trecuseră în mod relativ pașnic la o structură democrată, trece printr-o revoluție violentă cu foarte multe pierderi de vieți.
Remus Ştefureac, director INSCOP Research, explică „…este şocant ca aproape jumătate dintre români să declare că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru România şi tot aproape jumătate să declare că în perioada comunistă se trăia mai bine decât în prezent. Realitatea obiectivă şi absolut toate datele arată clar că nivelul de trai de astăzi, avuţia naţională, drepturile şi libertăţile sunt net superioare situaţiei de dinainte de 1989. Cu toate acestea, percepţia publică este alta, existând însă nişte explicaţii, unele parţial obiective, altele parţial subiective, care alimentează acest sentiment acut de nostalgie. Printre acestea se numără: nemulţumirea puternică a populaţiei faţă de prezentul marcat de crizele succesive din ultimii ani, inflaţia sau nivelul de trai, distribuţia inegală a avuţiei naţionale, diferenţele dintre categoriile afectate de sărăcie şi populaţia care are venituri medii-mari, nostalgia populaţiei faţă de perioada tinereţii proprii, etc”.
Adevărul estă că o percepție colectivă se formează nu nepărat pe un adevăr verificabil și susținut de cifre sau statistici ci pe numeroase sentimente subiective. În decembrie 1989, România a trăit această complicată ecuație: sistem rigid, opresor, dictatorial versus revoluția de răsturnare forțată a ordinii politice și sociale. Și chiar dacă euforia și extazul acelor masive schimbări prevesteau un parcurs strălucitor, în timp am constatat că acea Revoluție nu a reușit să genereze decât cu mari dificultăți redimensionarea valorică a țării noastre. Altfel spus ecuația ”evoluție înseamnă revoluție” (schimbare) nu are setate niște repere clare de timp și obiectivitate. Evoluția (revoluția) ne pune să ne confruntăm cu tot felul de forme de insatisfacții, disconfort, stări alterate de bine sau izolare. Dar doar în momentul în care suntem deschiși la nou, la învățare, la adaptare, la schimbare, evităm să cădem în capacana de a nega prezentul și viitorul.
Da! din anumite puncte de vedere anii comunismului au reprezentat și valențe pozitive, dar în special prin prisma personală – individuală a celor care am trăit acele timpuri. Dacă avem curaj să ne uităm la structura macro: la starea generală socială, economică, educațională sau, pur și simplu, umană a societății actuale nu putem spune decât că, dincolo de dificultățile și provocările cotidiene, clar, trăim o periodă mult mai bună decât atunci… sau cel puțin așa văd eu!
