Știu că am mai scris despre perioada aceasta. Plină de agitația și stresul necunoscutului care ne întunecă perspectiva viitorului. Și nu vreau să mă repet, dar, atât în cabinet cât și în mediul meu social mă tot întâlnesc cu abordarea ”ce perioadă dizgrațioasă traversăm”, ”cât de urâtă este viața în actualele condiții…”. Nu contest în nici un fel multitudinea de emoții și trăiri experimentate în aceste vremuri. Emoții aflate cu precădere în spectrul mai puțin plăcut al oamenilor: frică, neîncredere, suspans, tristețe, dezamăgire, îngijorare, instabilitate. Toate acestea ne perturbă, ne bulversează, ne destabilizează, ne fac să nu ştim ce să facem pentru a le potoli sau a le (ne) stăpâni. Dar a numi însăși viața noastră ca fiind neplăcută sau urâtă mi se pare exagerat. Mai corect ar fi să spunem că viața noastră este imprevizibilă, impredictibilă. Că de atâtea și atâtea ori ”fuge” din traseul prescris de dorințe, vise sau expectanțe. În fapt viața are multe astfel de drumuri, iar fericirea (conform dex. fericire = starea de mulțumire sufletească intensă și deplină) nu depinde exclusiv de un singur astfel de parcurs. Ideal ar fi să ne asumăm o permanentă conștientizare a ceea ce suntem în raport cu tot ceea ce ne înconjoară. Așa o să ne putem da seama rapid când traiectoria vieții noastre nu ne mai satisface și să ne oprim și să căutăm schimbările necesare pentru altceva. Fără a ne bloca în credinţe false sau perspective eronate.
Chiar și cu luptele și dificultățile sale, viața poate fi frumoasă, în funcție de aspectele pe care alegem să ne concentrăm:
- Cum ar fi dacă am încerca să fim recunoscători pentru tot ce avem deja? Focusul pe concretul înconjurător ne relevă stadiul la care am ajuns și pe care îl putem folosi ca resursă pentru orice nouă schimbare.
- Cum ar fi să încercăm permanant să ne cunoaștem și să ne înțelegem pe noi înșine? Cei mai mulți dintre noi avem o idee despre noi înșine, însă de câte ori nu am negat anumite părți din noi?! Acceptând și aceste părți din noi, ne oferim o șansă de auto-descoperire care poate declanșa redescoperirea pasiunilor, dorințelor, viselor.
- Cum ar fi să ne asumăm anumite schimbări pentru a ne face viața mai frumoasă? Nu este bine să facem mereu aceleași lucruri pentru că vom obține aceleași rezultate. De multe ori e nevoie doar de o mică schimbare: de viziune, de atitudine, de acceptare, de a gândi, de a fi…
- Cum ar fi să interpretăm orice dificultate ca o oportunitate? Fără curiozitatea de a vedea dincolo de aparențe nu există adaptabilitate. Cu pandemia aceasta care ne înconjoară sufocant, nevoia noastră de adaptabilitate nu a fost niciodată mai mare decât acum.
Închei acest gând cu o observație atribuită genialului fizician Stephen Hawking: ”inteligența este abilitatea de a te adapta schimbărilor”. Hai să fim un pic mai inteligenți și să gândim că VIAȚA E FRUMOASĂ! (chiar dacă nu mai are toate caracteristicile de succes pe care ni le dorim).
