Imaginați-vă un loc de joacă nefolosit. Ignorat, uitat, abandonat… Leagănele stau nemișcate, toboganele sunt ruginite, roțile se învârt scârțâind doar când le umflă vântul, toate culorile vii s-au estompat, iar groapa de nisip e inundată de gunoaie… Cam așa cred ar putea arăta și sufletul nostru atunci când uităm să ne mai jucăm, să explorăm, să ne bucurăm fără motiv sau să fim spontani în tot și toate. Când uităm de copilărie. Prinși într-o rutină de a fi „maturi” și „serioși” putem ajunge la o stare de amorțeală emoțională, în care fiecare zi devine o succesiune de „trebuie”, iar spațiul pentru bucuria pură și necondiționată se micșorează.
Neglijarea copilului interior nu înseamnă doar pierderea unor momente de distracție pură, ci și ignorarea unei părți vitale a psihicului nostru care ne ajută să facem față provocărilor, să inovăm, să ne dezvoltăm autentic sau să găsim soluții creative.
Asumarea și cultivarea copilului interior, respectarea copilăriei și reproducerea comportamentelor ei, sunt investiții directe în sănătatea noastră mintală. Prin joacă, curiozitate, expresivitate emoțională, explorarea continuă și spontaneitate, nu doar că ne amintim cine sau cum am fost, ci și construim cine putem deveni printr-o conexiune reală cu noi înșine și cu lumea din jur.
Nu doar de 1 Iunie, dar astăzi în mod special, îți urez să redescoperi magia copilului din tine! La Mulți Ani tuturor copiilor, mari și mici!
