A fost odată (ca acum 4 ani !) o mare mare campanie electorală. Și candidați pe măsură! Toți cu binele țării, județului, orașului ori comunei în programe, promisiuni și discursuri. Oriunde te întorceai în zilele acelea dădeai de ei: în multe și variate emisiuni și știri TV, în undele radio, pe afișe, bannere, pancarte în orice colț de stradă ori de intersecție. Pe fluturași înghesuiți nemilos de mulți în cutiile poștale, pe pungi de plastic ori de hârtie colorată (în funcție de buget, nu?!), pe tricouri, eșarfe, șepci sau veste reflectorizante, pe pixuri, cutii de chibrite, calendare sau orice mic nimic. Și cum de se putea să lipsească toată această imensă tevatură de auto-elogiu personal (votați-mă pe mine!) sau de critici și bârfe despre ăialalți (nu îi votați pe ei!) de pe cea mai mare câmpie a libertății de exprimare: internetul? Așa că www-ul a fost cucerit în acele zile de aceleași declamații pro sau contra, indiferent de era vorba de pagini, bloguri sau podcasturi sau rețele sociale.
Și zilele campaniei s-au încheiat, votul s-a înfăptuit (apropo: prezența de 52% la alegeri locale parcă nu e rea, dar se putea și mai bine!) și, încet – încet au început să apară rezultatele. Pentru unii cu multă bucurie, pentru alții cu mai puțină sau chiar deloc. Iar pentru aceștia din urmă au început analizele, rapoartele, statisticile… explicațiile. Pentru ei înșiși sau pentru oricine dorea să îi asculte.
Povestea de azi se oprește asupra unei astfel de candidate, care la ceva zile după ingurgitarea unor deloc plăcute rezultate a găsit explicația nereușitei sale: ”pe internet s-au dat mesaje, împotriva mea… vă daţi seama ce manipulare”. Și brusc psihologul din mine a compătimit-o sincer: sărăcuța de ea! ditamai politician în ditamai partid și nu știa că se poate minți pe net și pe rețelele sociale!
Off! Chiar nu credeam că minciuna și dezinformarea rău intenționată o să intre vreodată în pura și candida lume a politicii!
