Trăim uneori ample situații și experiențe de viață confuze, frustrante sau chiar dureroase, provocate (cu intenție sau total involuntar) de anumite persoane din mediul nostru social aferent. Tendința imediată este de a judeca acele persoane, fiind totodată triști de faptul că acestea nu au fost într-un mod așa cum ne doream sau așteptam. În plus, ne vom frământa la tot felul de variabile și alternative care ar fi putut face ca acele persoane să acționeze într-un fel optim nouă. Uneori ne propunem să încercăm a înțelege și ierta aceste persoane, dar destul de des le catalogăm și clasificăm în funcție de valorile personale. Paradoxal, toate aceste comportamente au tendința, în timp, de a ne provoca și mai multă suferință.
Este normal să ne dorim ca alții să fie cât mai asemănători cu noi. În funcție de cum suntem fiecare dintre noi, ne dorim ca cei din jurul nostru să înceteze să lase lumina aprinsă în baie sau să înceapă să facă ordine în bucătărie… sau să nu mai trimită atâtea e-mailuri sau să fie mai economi…. Și lista poate continua cu așa da sau așa nu pe o sumedenie de subiecte de la încălzirea globală până la educația obligatorie sau de la manifestarea afectivității în spații publice până la abordări spirituale. În fapt, în astfel de situații ne dorim ca ceilalți să fie diferiți de ei înșiși. Și e firesc, pentru că și față de noi înșine, sunt destule situații în care ne dorim să fim diferiți (mai supli, mai bogați, mai înțelepți, mai puțin anxioși sau mai puțin autocritici)… Dar aceste dorințe, pentru noi sau pentru alții, de a fi altfel, oare ne pot ajuta să fim mai fericiți sau mai puțin nemulțumiți de cercul nostru social?!
Din punctul de vedere al multor specialiști în studierea dezvoltării umane (filogenie) diversitatea este un lucru extrem de bun, deoarece determină înțelegerea, relaționarea, corecta evaluare și acceptare a diferențelor dintre oameni. ”Amestecarea” noastră cu cei care sunt diferiți de noi ne indică multe despre lume și despre noi înșine, ceea ce ne ajută să creștem intelectual, social și moral. Respectarea atât a asemănărilor, cât și a diferențelor cu ceilalți deschide ușile multor observații și chiar oportunități: de noi relații sociale, prietenii, de variate stiluri de viață sau pur și simplu de viziuni tot mai largi asupra lumii și vieții.
Căutând sa ne înconjurăm și să interacționăm numai cu persoane „facile”, pe care le înțelegem și le apreciem, în compania cărora ne simțim în confort, dezvăluie faptul că evităm să ne descoperim. Vom avea chiar tendința ca tot ce nu asimilăm și armonizăm din ceea ce percepem în ceilalți să definim ca fiind negativ. Astfel ne vom structura seturi ample de așteptări și dorințe privind alții. Iar aceste așteptări ne vor minți: vom vedea o parte limitată a oamenilor din jur, limitată de propria percepție. Și fix această perspectivă ne face să îi judecăm, etichetăm sau să-i încadrăm în anumite standarde. Și, eventual, vom încerca să-i redefinim, schimbăm, modificăm conform credințelor, șabloanelor și doleanțelor noastre. În realitate, oamenii sunt mult mai mult decât reușim noi să vedem în ei. Și adesea pierdem ce poate fi mai important din ei și din ce ne pot oferi, blocându-ne în a-i judeca după niște criterii rigide.
A accepta nemijlocit oamenii din jurul nostru, nu înseamnă să fim de acord cu ei, să îi aprobăm sau să renunțăm la propriile noastre drepturi și opinii. Acceptarea nu înseamnă, de asemenea, să tolerăm un comportament rău de la alții. Trebuie să alegem pe cine permitem în viața noastră și să stabilim limite pentru cei care ne pot cauza rău. S-ar putea să nu ne placă unii oameni dar acceptându-le în sinea noastră felul lor diferit de a fi, ne poate ajuta într-un management sănătos a emoțiilor și relaționărilor.
Luați în considerare cât de mult ne place când ne simțim acceptați. Acceptarea este un cadou care se întoarce înapoi. Imaginați-vă cum s-ar putea îmbunătăți o relație a voastră, cu cineva, dacă acea persoană ar simți că este acceptată pe deplin. Acceptarea diferențelor altor persoane presupune o incursiune în propriul nostru psihic, dar este o călătorie care merită efortul.
