Am aniversat alături de voi un an de zile ”gândul de luni”. De astăzi, intenționez să ofer un nou ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat… Această idee vine din sugestiile primite de la voi, cititorii mei și se referă la a încerca să conceptualizăm cât mai concret acea stare de a fi, atât de dorită de noi toți. Ca atare, hai să pornim Dicționarul de fericire! Săptămânal o să prezint succint un termen, consider eu esențial, pentru a fi cât mai aproape de acest imens statut: fericire! Ca psiholog, îmi doresc ca fericirea să devină un standard și nu doar un deziderat.

Cum să ”începem” acest dicționar fără conceptul lui de bază?!

Fericire= Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină (dexonline.ro)

De-a lungul vremurilor, o imensă serie de gânditori, filosofi, oameni de știință sau personalități spirituale au încercat a defini ”fericirea”. Sau măcar modul în care ar putea fi atinsă această trăire a fericirii. Rezultatul?! Numeroase abordări, metodologii, studii, percepte, cutume sau axiome, atât de variate și diferite.

O definiție personală ar fi o trăire personală (și automat extrem de subiectivă) determinată de capacitatea de a avea, la un anumit moment sau pentru o anumită perioadă, mai multe emoții pozitive decât negative. Astfel aș putea explica diferențele majore între fericirea cuiva față de alte persoane care trăiește aproximativ aceeași experiență (ascultarea unei melodii, practicarea unui hobby, realizarea unui anumit obiectiv, respectarea unor norme etice sau confirmarea statutului social). Pe de altă parte prin această abordare personală, aș încerca să insuflu și rolul personal, pe care îl avem, în a atinge această stare de fericire. Și, pentru concretețe, vă propun trei observații (din teoriile studiate dar și din practica psihoterapeutică dobândită):

  1. Frederick Keonig ne destăinuie ”tindem să uităm că fericirea nu este un rezultat al obţinerii unui lucru pe care nu îl avem, ci, mai curând, al recunoaşterii şi aprecierii a ceea ce deja avem” – în momentul în care o să ne focusăm preponderent pe experiențele neplăcute, pe ceea ce ne doare, pe lipsurile din viața noastră, în detrimentul a ceea ce ne bucură, ne încarcă și energizează, o să avem dificultăți în a ne defini fericiți. Când o să investim atenție și energie în reușite și realizări, ne putem apropia mult mai ușor și rapid de fericire.
  2. Dalai Lama subliniază „Fericirea nu este un dat. Ea deriva din actiunile noastre prezente.” Fericirea = prezent = aici și acum! – e contraproductiv să ne setăm niște obiective de genul: voi fi fericit când voi avea acel tip de mașină / când voi avea copii / când o să merg în vacanță… De ce nu ne putem da voie să fim fericiți și până atunci? Pe lângă faptul că a ne atinge un anumit obiectiv nu ne garantează absolut fericirea…
  3. fericirea e o provocare personală – oare de câte ori nu am setat momentul fericirii să depindă de alte persoane?! Da! Sunt absolut de acord și sprijin ideea că și prin cei din jurul nostru ne clădim fericirea, dar nu exclusiv prin ei. Și, dacă tot a venit vorba de cei din jurul nostru, Charlie Chaplin spunea ”viaţa te salută atunci când îi faci pe alţii fericiţi”. Cunoscându-ne pe noi înșine, ne putem seta cel mai bine starea de a fi fericit, și, automat, cunoscându-i pe cei din jurul nostru putem încerca să îi fericim!