A trecut un an de zile de ”gândul de luni”, si pe baza sugestiilor primite de la voi, cititorii mei, am demarat un nou ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat… Dicționarul de fericire! Săptămânal o să prezint succint un termen, consider eu esențial, pentru a fi cât mai aproape de acest imens statut: fericire! Ca psiholog și psihoterapeut, îmi doresc ca fericirea să devină un standard și nu doar un deziderat.
Și pentru că tocmai am sărbătorit Ziua Copilului, m-am gândit și la copilul interior din fiecare adult. Astfel, pagina de azi a Dicționarului nostru se referă pur și simplu la:
Umor – Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații (dexonline.ro)
Umorul este observat în toate societățile și culturile umane, indiferent de vârsta, cultura, educația, statutul social sau alte variabile sociologice ale oamenilor. Totuși simțul umorului este influențat de tradiții, cultură, obiceiuri sau diferă în funcție de zone, anumite experiențe sociale sau perioade istorice. Toate acestea au determinat ca acest comportament uman esențial să fie dificil de explicat sau teoretizat, având o largă paletă de manifestare sau recunoaștere. Astfel au existat perioade sau culturi în care umorul era privit ca un mecanism de a demonstra superioritate, vulgaritate, indecență sau un mecanism de apărare pentru a ascunde adevăratele sentimente. Cu toate acestea umorul s-a definit permanent ca un mijloc de comunicare, un mod de reziliență, un cod de viață sau o alternativă de viziune. În ultimele decenii psihologia a acordat mai multă atenție acestui comportament, subliniind faptul că umorul ne face să ne simțim bine, ne distrage atenția de la problemele noastre și/sau promovează o perspectivă mai optimistă a realității.
Din punctul meu de vedere, utilizez umorul frecvent atât în viața persoanlă cât și în calitate de psihoterapeut (în limitele unei relații profesionale, desigur), pentru că eu consider că umorul reprezintă în primul rând o stare de spirit (starea noastră de spirit înseamnă pur şi simplu felul în care ne simţim într-un anumit moment). Care poate să fie activă, vizibilă, cu efect doar în anumite contexte, medii sociale, situații sau conjuncturi. Și care depinde în foarte mare măsură de implicarea și motivarea noastră. Altfel spus, psihoterapeutul din mine, recomandă nu doar acceptarea și folosirea umorului în viața de zi cu zi, ci chiar cultivarea lui. Pentru că prin toată activitatea mea am descoperit că umorul este:
- un mod eficient de a găsi și a construi fericirea;
- un instrument esențial pentru îmbunătățirea rezilienței (capacitatea de a depăși situații stresante);
- un liant social și un cadru facil de a-ți construi relații;
- un conglomerat de beneficii pentru imagine-stimă-cunoaștere-încredere în sine
- un ”medicament” minune care ne permite să trăim cotidianul, fără a cădea în cele mai plictisitoare rutine, sau care ne diminuează disperarea și anxietatea în fața neprevăzutului din jurul nostru tocmai prin manifestarea efectului fizic al umorului: râsul; care prin activarea musculară are efecte asupra întregului sistem nervos și permite eliberarea diferitelor niveluri de tensiune.
Și, dacă, nu știți cum puteți să vă exersați acest fel de a fi, vă recomand: petreceți mai mult timp în jurul oamenilor amuzanți. Sau consumați mai des comedii (teatru, filme, stand-up, cărți, animație). Sau îmbrățișați-vă propriul copil interior. Adulții simt adesea că trebuie să se comporte într-un mod „adecvat vârstei”. Cu toate acestea, dacă a fi jucăuș și plin de umor, te-a făcut fericit la vârsta de 15 sau 18 ani, probabil că tot așa va fi și acum… Sau, pur și simplu, ascultați (sau încercați să creați și scrieți) bancuri…seci, negre, critice, cu pilde, cu apropouri, cu umor de limbaj sau de situație, cinice, copilăroase etc… Apropo: (cel mai bun banc sec auzit zilele acestea): ”Bună, sunt creierul tău…urăști melodia asta, nu-i așa?! hmmmm, nu-mi pasă, pentru că deja am reținut-o și o voi fredona toată ziua…”