Ca psiholog și psihoterapeut, îmi doresc ca fericirea să devină un standard și nu doar un deziderat. Ca atare, am demarat un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat…Dicționarul de fericire! Prin acest demers, încerc să o declanșez o anumită adaptare a felului nostru de a fi?!… vă propun așadar să ne uităm azi un pic la pagina despre adaptare…
Adaptare – Acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; / (biol.) Proces de modificare a organismelor vii, în urma căruia rezultă o corelare a structurii morfologice și a funcțiunilor fiziologice ale viețuitoarelor în raport cu mediul înconjurător. (dexonline.ro)
A (se) adapta – A (se) transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a (se) face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. (dexonline.ro)
Cuplul de termeni a (se) adapta – adaptare se regăsește preponderent în teoria evoluției, iar conform acestei teorii, o adaptare este o trăsătură într-un organism care a evoluat prin selecția naturală pentru a îndeplini o funcție specifică. Complex! Dar de ce se poate întâmpla așa ceva? Cea mai simplă explicație este faptul că evoluția nu ghidează pur și simplu dezvoltarea organismelor…pentru că procesul evolutiv este aleatoriu și determinat de anumite mutații care conduc la o populație variată genetic. Astfel, fiecare individ dintr-o anumită specie/rasă poate avea gene, și automat, capacități ușor diferite. Când presiunile de mediu fac o trăsătură mai utilă decât alta, indivizii cu acea trăsătură genetică sunt mai predispuși să supraviețuiască, ajungându-se la procesul adaptativ! Reciproca în antiteză s-ar traduce astfel : o trăsătură care face un organism mai puțin pregătit să se dezvolte în mediul său se va defini ca o caracteristică dezadaptativă cu mari șanse de involuție și chiar dispariție.
Termenul de adaptare este des folosit într-un mod mai obișnuit, referindu-se la anumite schimbări comportamentale care conduc la o modificare pozitivă a unei anumite persoane. Chiar dacă spectrul inițial e dureros, frustrant sau chiar traumatizant, comportamentele tind să se adapteze spre un nou stadiu de echilibru și bine. De exemplu, în cadrul cabinetului meu de psihoterapie, identific când anumite abilități (de reziliență, comunicare, negociere etc) reprezintă un anumit rezultat adaptativ. Și subliniez că astfel de parcursuri adaptative facilitează fericirea! Să nu uităm că viața este o călătorie, plină de drumuri accidentate și poteci neumblate. Nu putem fi niciodată pe deplin pregătiți pentru ceea ce ne așteaptă. Și tocmai în acele momente în care ceea ce visam, doream, plănuiam se dovedește a nu fi real, ajutorul ne vine din adaptare.
Din punct de vedere psihologic mecanismul adaptării se bazează pe două componente esențiale:
- asimilare: oamenii preiau informații din lumea exterioară și le convertesc în idei, concepte, valori propri. (exemplu: un copil care vede o găină și învață de la un adult ce este; data viitoare când acel copil vede o găină, își poate folosi schema asimilată pentru a o identifica; o problemă ar putea să apară când acest copil va vedea un cocoș; el știe ce este o găină și ar putea presupune, potrivit schemei sale privind găinile, că și cocoșul e tot o găină, deoarece ambele sunt mici, cu pene, în coteț și au două picioare; corectarea unei astfel de greșeli se va concretiza prin cealaltă componentă esențială a adaptării…)
- acomodarea: în acest caz, oamenii procesează informații noi schimbându-și reprezentările mentale pentru a se potrivi cu aceste informații noi, fie formându-și o nouă schemă pentru a se potrivi noilor informații sau modificându-și categoriile mentale existente. (continuarea exemplului anterior: copilul care inițial credea că un cocoș este o găină ar putea începe să observe diferențele cheie între cele două animale: unul nu face ouă, în timp ce cealaltă da, unul va avea anumite porniri de lider în timp ce celălalt vrea doar să ciugulească… după un timp, copilul va acomoda noile informații prin crearea unei noi scheme pentru cocoș, modificând în același timp schema existentă pentru găină).
Nu este surprinzător faptul că procesul adaptării prin acomodare tinde să fie mult mai dificil decât asimilarea. Ca oameni suntem adesea rezistenți la schimbarea schemelor personale, dar sunt momente în care suntem forțați să ne reinventăm, să ne adaptăm…
Indiferent de situație (apropo azi începe BAC-ul, iar zilele următoare vin rezultatele de la evaluările naționale – cu o sumedenie de așteptări, care mai de care…), foarte mult contează efortul, determinarea, voința, reziliența și încrederea noastră în procesul adaptativ.
