În urmă cu ceva timp, am demarat un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat…Dicționarul de fericire! Pentru că, în viața de zi cu zi, îmi caut și construiesc mereu ocazii de a fi bucuros, mulțumit, încântat, satisfăcut, împlinit….altfel spus: fericit. Poate unii dintre voi ați observat cum majoritatea rândurilor scrise în acest ”dicționar” (ca psiholog și psihoterapeut, îmi doresc pentru toți oamenii ca fericirea să devină un standard și nu doar un deziderat), sunt însoțite de imagini din natură… de ce oare? Hai să vă explic…
Natura – Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima. (dexonline.ro)
Natura, în sensul cel mai larg al conceptului, cuprinde întreaga lume materială, fizică a întregului Univers, dar se referă și la fenomenele lumii fizice și, de asemenea, la viață în general. În plus, studiul naturii reprezintă o mare parte, dacă nu, chiar singura parte a științei. Cuvântul „natură” este derivat din cuvântul latin natura, care înseamnă „calități esențiale, dispoziție înnăscută” și, în cele mai vechi timpuri însemna literalmente „naștere”. Dacă inițial toată activitatea umană era asumată ca o componentă importantă a ideii de natură, odată cu emanciparea exploratorie și tehnologică a omului, umanitatea a început să fie văzută ca o categorie separată de fenomenele naturale iar natura a devenit o parte a realității lipsită de intervenția intenționată a omului…
Dacă inițial natura a jucat pentru om, un eminament rol de protecție și eliberare de resurse de viață, actualmente natura suferă prin degradarea la care este supusă de om, ca și când acesta a uitat de imensa relație de reciprocitate. În fapt, oricâtă agricultură am efectua și orice clădiri neocompozite ne-am crea (nemaidepinzând de vegetația crescută spontan pentru a ne hrăni sau de materialele pure culese din natură pentru nevoile noastre), ar trebui să nu uităm faptul că nimic nu este mai natural pentru om decât chiar însăși Natura! Și acest lucru se regăsește și din perspectiva psihologică.
Legătura dintre expunerea la natură și bunăstare este puternică. Într-un studiu realizat cu ajutorul a circa 20.000 de oameni, o echipă condusă de psihologul Mathew White de la Centrul European pentru Mediu și Sănătate Umană de la Universitatea din Exeter, a constatat că oamenii care petreceau două ore pe săptămână în spații verzi – parcuri locale sau alte medii naturale, au raportat o stare mai bună de sănătate și bunăstare psihologică față de cei care nu fac acest lucru.
Un alt studiu realizat de David Pearson (psiholog) și Tony Craig (expert în științele geografiei) a concluzionat că beneficiile cognitive ale naturii se datorează „mediilor de restaurare”, care oferă experiența evadării din cerințele zilnice și o percepție a vastității.
Glenn Geher, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din New York a propus unor subiecți (duși la cea mai înaltă plantație de foioase din America de Nord) să se uite în sus la câteva exemplare de eucalipt (care depășeau 70 de metri) pentru un minut. Grupul de control a cercetării a privit o clădire simplă dar la fel de înaltă pentru aceeași perioadă de timp. Privitorii copacilor au acționat ulterior mai generos într-un test de laborator (față de cei care au privit clădirea) și au raportat că s-au simțit uimiți și erau mai fericiți.
Toate aceste studii (și foarte multe altele) indică un mare adevăr: natura nu este doar o resursă materială, ci este o binefacere pentru sănătatea fizică și psihică. Astfel, Natura este un antidot pentru stres, reduce tensiunea arterială și nivelul hormonilor de stres, reduce excitația sistemului nervos, îmbunătățește funcția sistemului imunitar, crește stima de sine, reduce anxietatea, și îmbunătățește starea de spirit. Tulburările cu deficit de atenție și agresivitatea scad în mediile naturale, iar sentimentele de izolare sunt înlocuite de sentimentul de apartenență.
Din punctul meu de vedere, toate aceste cercetări sunt doar urmarea unei nevoi spontane a oamenilor: de mii de ani, oamenii s-au orientat către Natură pentru ameliorarea anumitor afecțiuni: fie că era vorba de anumite tulburări fiziologice sau de anumite dispoziții psihice. Personal consum Natura prin plimbări, drumeții, escapade sau simple pauze de respiro. Și așa creez situații care îmi oferă bucuria trăirii de intense emoții precum uimire, entuziasm, încântare, mirare, surprindere, uluire, recunoaștere, regăsire, împlinire, filiație. Da! Mă simt uneori chiar parte din planurile Naturii. Tocmai de aceea m-am bucurat în momentul în care am descoperit definirea conceptului de ”conectivitate la natură”, care include trăsături cognitive, afective și experiențiale (reflectate prin atitudini și comportamente clare) de conștientizare susținută a relației dintre sine și restul naturii. Pe de altă parte, a apărut, de curând, și termenul de tulburare de deficit de natură. Acesta a fost folosit pentru a descrie lipsa de conexiune pe care o simt copiii cu privire la lumea naturală, care se dezvoltă ulterior ca o problemă de conștiință față de problematica mediu versus om. Dureros…
Nu vreau să închei fără a vă povesti puțin și despre o tradiție niponă: shinrin-yoku. Acest cuvânt a început să fie folosit în anii 80, atunci când directorul Agenției Japoneze a Pădurilor a sugerat că „scufundările“ în natură aduc beneficii foarte mari sănătății celor care o practică în mod regulat (shinrin – păduri și yoku- a se îmbăia).De atunci a început să se folosească acest neologism și să apară chiar o nouă specializare terapeutică: terapeutul forestier. O astfel de terapeută, Nagisa Ono, își invită clienții să-și angajeze toate simțurile pe măsură ce prind splendoarea pădurilor : „cel mai important lucru este să te relaxezi în pădure…în timp ce simțurile noastre sunt absorbite de mirosul, vederea, auzul, gustul, atingerea naturii, o cascadă de beneficii pentru sănătate se inundă prin mințile și corpurile noastre…”. Pentru că în fapt pădurea se uită la noi și nu invers. Iar sfatul cel mai prețios al lui Ono este: „Încearcă să nu câștigi din pădure, ci să observi schimbările din tine…. Aceste schimbări ar putea fi doar un semn că magia te-a găsit.”