Pentru că, în viața de zi cu zi, îmi caut și construiesc mereu ocazii de a fi bucuros, mulțumit, încântat, satisfăcut, împlinit….altfel spus: fericit, și pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard și nu doar un deziderat, am demarat un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat…Dicționarul de fericire! Bineînțeles că nici măcar psihologul sau psihoterapeutul din mine nu îmi garantează că voi putea să fiu permanent fericit, dar acest fapt nu mă oprește din construit situații declanșatoare de fericire. Încerc să îmi conturez Eul meu fericit. Fără stres… sau cu foarte puțin stres…ok?

Stres – Factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacție; ansamblul reacțiilor fiziologice prin care organismul uman răspunde unui agent stresant, încercând să se apere și să-și mențină echilibrul de bază (dexonline.ro)

Termenul de stres provine din studiile și lucrările celebrului biochimist canadian Hans Hugo Bruno Selye care subliniază legătura directă dintre ansamblul reacțiilor organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici). Stresul poate fi definit ca răspunsul corpului nostru la orice lucru/eveniment/situație care este percepută de noi ca fiind dificilă, dureroasă sau de o importanță mărită pentru noi. Este important de subliniat faptul că un anumit grad de stres este experimentat de către toate sistemele vii, fiind mijlocul prin care se răspunde provocărilor mediului. Astfel, orice tip de stres apare pe fondul adaptării permanente a organismului la mediu. Adaptarea presupune păstrarea integrității organismului care este în permanență influențat de agenți stresori de toate tipurile. Această adaptare presupune realizarea unui echilibru dinamic între organismul viu și mediul său.

Pentru oameni, stresul declanșează (prin intermediul sistemului nervos) o serie de reacții fiziologice complexe, cum ar fi creșterea ritmului de respirație, tensiunea arterială mai mare, schimbarea ritmului cardiac, redirecționarea fluxului sanguin, creșterea concentrației de zahăr din sânge sau accelerarea proceselor de metabolism. În plus, atunci cand este supus unor provocări externe, organismul secretă așa-numiții „hormoni de stres” (cortizol, adrenalină, epinefrina, noradrenalina). Toate aceste modificări sunt declanșate instinctiv și instantaneu tocmai pentru ca organismul nostru să identifice cât mai rapid o soluție de a depăși situația stresantă. Problemele apar atunci când acest tip de reacții se manifestă și în afara situațiilor de stres sau când substanțele hormonale persistă mai mult timp în sânge. Poate crește substanțial riscul apariției bolilor somatice sau psihice prin apariția unor leziuni ale vaselor de sânge, afecțiuni ale rinichilor, îmbătrânirea celulara accelerată, scăderea rapidă a imunității.

Astfel apare o întrebare cu care sunt abordat destul de des în cabinetul meu de psihoterapie: stresul e bun sau rău? Și aici eu folosesc un răspuns oferit de Andy Szekely (speaker profesionist pe tematici de dezvoltare personală): Stresul nu e nici bun nici rău. El există! Totuși, încerc să explic ceva mai în detaliu. Modul în care reacționăm la stres face o mare diferență pentru bunăstarea / fericirea noastră generală.

Diferența dintre stresul „bun” (eustres) și stresul „rău” (distres) este data de percepția pe care o avem asupra agenților stresori. Daca aceștia ne motivează și ne energizează, vom interpreta stresul respectiv ca pozitiv (o provocare sănatoasă) si vom putea fi mai productivi și energici în depășirea anumitor probleme. În plus, un răspuns optim la stres este unul care apare rapid, este proporțional cu amenințarea / dificultatea și se oprește la scurt timp după ce provocarea a fost îndeplinită.

Dacă nu ne putem adapta la agenții stresori și interacționăm agresiv cu cei din jur, ne refugiem în activități solitare sau devenim pasivi, înseamna că percepem cauza stresului ca pe o amenințare. Totodată, când reacțiile fiziologice sau psihologice declanșate de situația stresoare sunt de lungă durată și intense, răspunsul la stres este disfuncțional și inadaptativ.
Și mai vreau să subliniez un aspect: stresul are o importantă componentă subiectivă, în sensul că ceea ce este provocator, facil sau chiar relaxant pentru o persoană, pentru o alta poate deveni amenințător sau chiar imposibil de realizat.

În funcție de aceste caracteristici, bineînțeles că există atât răspunsuri sănătoase, cât și nesănătoase la stres. Răspunsurile nesănătoase pot include apelarea la alcool, droguri sau jocuri de noroc, autoizolare, autoculpabilizare sau probleme legate de stima de sine. Strategiile sănătoase de depășire a stresului includ meditația, exercițiile fizice, folosirea unui jurnal, metodele de coping (a copia anumite comportamente idenficate la persoane resursă) sau încercarea de a renunța la ceea ce nu este în controlul personal. În plus planificarea timpului, reflectarea asupra valorilor și punctelor noastre forte, reformularea gândurilor negative despre o anumită situație, solicitarea de feedbackuri pentru o imagine completă, creșterea încrederii în sine (dar și în anumite persoane) reprezintă alte metode uzuale de a transforma stresul negativ într-un stres optim.