În viața de zi cu zi, îmi caut și construiesc mereu ocazii de a fi bucuros, mulțumit, încântat, satisfăcut, împlinit….altfel spus: fericit. Și, pentru că îmi doresc ca fericirea să devină un standard pentru cât mai mulți dintre oameni, am demarat un ”proiect” săptămânal de citit, analizat și, sper, chiar asumat… Dicționarul de fericire! Astfel, psihologul din mine încearcă să definească anumite concepte care să reflecte capacitatea noastră de a căuta și a construi frumusețea vieții! Nu întotdeauna reușesc pe deplinul așteptărilor mele dar acest lucru nu e o criză. Nu-i așa?!

Criză – Moment critic reprezentând schimbarea bruscă a stării fizice, ori psihice a cuiva (manifestată prin reacții, gesturi, comportamente neobișnuite) / Perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate (dexonline.ro)

Mai în detaliu, o criză reprezintă un eveniment sau o perioadă caracterizată de o situație instabilă și periculoasă, apărută brusc, care afectează un individ, un grup sau întreaga societate. Din punct de vedere psihologic conceptul de criză este adesea legat de conceptul de stres și, astfel, sugerează o experiență disconfortantă, dureroasă sau chiar traumatică. În general, criza reprezintă colapsul unui „sistem complex” (stare de sănătate, familie, economie, societate, demografie) în care sunt implicate multiple variabile, asupra cărora e dificil de a acționa unitar tocmai pentru a stopa sau limita situația de criză. Specialiștii afirmă că o criză conține patru caracteristici definitorii:

  1. caracterul este neașteptat (surpriză)
  2. efectul imediat creat este de incertitudine
  3. reprezintă o amenințare la adresa anumitor obiective importante
  4. necesită schimbare („criza este un proces de transformare în care o parte sau tot vechiul sistem nu mai poate fi menținut” – J. Venette)

Ce caută conceptul de criză în acest dicționar de fericire?! Tocmai cea mai importantă componentă a ei: chiar dacă sunt experiențe sau evenimente tulburătoare, nedorite, care ne scot din zona de confort și ne conduc la un anumit tip de pierdere (de natură financiară, relațională, de sănătate sau spirituală), crizele ne împing către o anumită schimbare. Psiholoaga Edith Eger (celebră specialistă în tratamentul tulburărilor de stres post-traumatic) ne amintește că ”Adeseori situația de criză este cea… care ne îmbunătățește, în fapt, ca ființe umane. Paradoxal, deși aceste incidente pot să distrugă oamenii, reprezintă de obicei experiențe de creștere. Ca rezultat al unor astfel de calamități, persoana realizează o reevaluare majoră a situației de viață și face schimbări într-o manieră care reflectă o înțelegere mai profundă a propriilor capacități, valori și obiective.” Impresionant discurs al unei supraviețuitoare a lagărelor naziste!!!

Ne confruntăm cu crize de tot felul în fiecare zi sub formă de provocări neașteptate, obstacole, contracarări și eșecuri (crize mari sau mici, fizice sau psihologice sau combinate, de scurtă durată sau continue, personale sau profesionale, individuale sau familiale, corporative, comunitare, guvernamentale sau sociale). Ca atare, cum putem privi o criză? Ca o cale de explorare. Ca un test al capacităților noastre psihologice, emoționale și de organizare. Într-un fel, crizele ne spun multe despre cine și cum suntem.

Cum să transformăm o criză în ceva ce ne poate ajuta?

  • în primul rând, hai, să nu catastrofăm. Haideți să analizăm clar situația de criză și nu emoțiile determinate de aceasta. Cu siguranță, atunci când izbucnește un dezastru, s-ar putea să avem senzația de pierdere și anxietate; totuși, cel mai bun răspuns ar fi să ne menținem emoțiile cât mai stabile pentru a putea analiza faptele în sine.
  • căutăm sprijin. Nu trebuie să ne ocupăm singuri de crize. Există mulți membri (familie, prieteni, colegi, grupuri de sprijin sau profesioniști) pe care îi putem accesa pentru a ne oferi cel puțin o perspectivă despre noi înșine și criza în care ne aflăm. Sau pentru a ne oferi sprijin direct și nemijlocit.
  • începem să acționăm. Nu așteptăm ca o criză să se rezolve de la sine. Evaluăm ce ne este în control și apoi luăm decizii. A sta în neputință și a nu acționa ne va face să ne simțim mai rău. Vom accesa realitatea care privește situația efectiv de criză, dar și pe cea în care ne aflăm noi înșine. Ce schimbare trebuie să aibă loc? Ce modificări trebuie să aducem în noi? Unde putem să acceptăm sau cum să mai rezistăm. Care au fost vulnerabilitățile noastre și cum putem depăși punctele slabe din viața noastră (rutine personale, interacțiunile sociale, comportamentele profesionale,starea noastră de sănătate, etc).

În momentul în care putem privi o criză, dincolo de durerea sau disconfortul creat, și ca o potențială schimbare înspre mai bine, devenim mai încrezători în noi înșine și, de fapt, în fericirea pe care o putem construi.